Noi trăim clipa, ei joacă șah

UTA nu pare pregătită să facă față
vârtejului în care a intrat. Se va putea baza pe echipă și
suporteri – cam atât, într-o luptă dură care nu se duce la
suprafață, ci printr-o rețea invizibilă, ce presupune relații unse,
pile, influențe, arbitraje, jucători cumpărați, prime pentru
indirecte. Într-un moment în care arădenii trăiesc clipa,
bucurându-se sincer de fiecare reușită, alții mută în avans. Joacă
șah în culise, calculează, dirijează, forțează, influențează. Va
rezista Bătrâna Doamnă unui complot în doi? Greu de spus, cert este
că-și va încerca șansa și că va avea nevoie de suporteri mai mult
ca niciodată.

Trupa pregătită de Ionuț Popa a
ajuns în faza în care nu-și permite decât să fie pragmatică. La cum
a fost programat și construit acest sezon, normal ar fi fost ca
după un tur în care să încerce să se pună la adăpost, echipa să
sufere o scădere a mediei de vârstă în retur și să încerce să-și
ridice o nouă echipă, jucând în paralel și pentru suporteri.

Era greu de anticipat la mijlocul
anului trecut că UTA va avea un traseu atât de impresionant în
campionat. Atât de greu, încât la un moment-dat placa lui Ionuț
Popa cu evitarea retrogradării zgâria urechile. Deranja,
pretențiile erau firesc altele, iar Popa o ținea întruna cu
evitarea retrogradării, în condițiile în care toți adversarii jucau
extra-motivați împotriva unei candidate la promovare.

Acum, în plină luptă pentru
revenirea în Liga I nu este timp la Arad nici de experimente, nici
pentru testarea unor tineri, nici pentru călcâie sau pase cu
exteriorul. Echipa are nevoie de sprijin din partea suporterilor,
de nervi tari și de cât mai mult pragmatism. Cel puțin cât timp va
fi în luptă.

În privința culiselor, nu prea
înțeleg curajul unora. Într-un moment în care DNA-ul a răscolit
destul de serios, atât lumea conducătorilor de club, cât și pe-a
arbitrilor, ceea ce-și permit unii la nivelul Ligii a II-a pare
aproape incredibil. Aproape, pentru că totuși trăim în România,
unde este posibil orice, oricând, însă, naiv, credeam că nu se mai
pot dirija arbitraje și nici nu se mai pot cumpăra jucători.
Aiurea!

Editorial de Sebastian
Șiclovan