Două informații fără legătură, dar cu final asemănător au
circulat ieri pe fluxurile de știri. Marin Barbu a fost promovat ca
manager general al Ceahlăului, iar Șerbănică a primit un supervizor
pe cap la Giurgiu.
Aparent niciunul dintre cei doi tehnicieni nu ar avea de ce să își
facă griji, însă în România meseria de antrenor este plină de
riscuri. Nu ai garanția zilei de mâine chiar dacă ești la un club
de Liga I sau Liga a III-a și de multe ori primești lovitura de
grație când te aștepți mai puțin.
Marin Barbu este un antrenor experimentat cu multe sezoane în spate
în primele două eșaloane și cu o carismă aparte. De fiecare dată
când am vorbit cu dânsul, mereu am rămas în memorie cu câte o frază
de pomină, dar în care se ascundea mult adevăr. E genul de antrenor
care spune lucrurilor pe nume, chiar dacă uneori o face într-un fel
aparte.
Trecând peste defectele sale, căci toți avem defecte doar suntem
oameni, nu mi-l imaginez pe Marin Barbu ca pe un manager general,
ca un supervizor. El este genul de antrenor care îl vezi pe
marginea terenului, strigând la elevii săi și agitându-se ca un leu
cușcă. Nu este genul care să stea în spate și să îl pui la un
birou, ci e omul din linia I, din tranșee.