Fost jucător la Jiul, „U” Cluj sau Buzău, acum poștaș în Austria. Impresionata poveste a fotbalistului din cartierul Marmeladă

Cazurile de fotbaliști cu mare potențial de creștere care renunță timpuriu la cariera profesionită sunt din ce în ce mai dese. După ce ProSport v-a prezentat pe tot parcursul anului trecut mai multe episoade centrate pe opțiunile unor jucători care au ales să abandoneze drumul pe care și l-au desenat de mici în minte, un nou subiect care vorbește despre realitatea fotbalului românesc a fost scos în evidență de publicația sibiană Turnul Sfatului.

Jurnalistul Adrian Stoinea a scris povestea impresionantă a lui Fabian Teușan (27 de ani), un sportiv care și-a văzut visul cu ochii. A evoluat la cel mai înalt nivel în fotbalul românesc, adunând 23 de partide în eșalonul de elită, a jucat pentru naționalele de tineret și și-a cizelat tehnica pentru a ajunge la formațiile mari din România. Dar cum totul ține și de capacitatea de a gestiona situațiile în momentele cruciale, relațiile cu antrenorii, impresarii și cu oficialii echipelor, Teușan nu a mai făcut pasul cel mare. Adrian Stoinea a stat de vorbă cu fostul jucător, dorit în trecut de Steaua și Dinamo, la puțin timp după Revelion.

• Fabian Teușan lucrează acum la o poștă din Gumpoldskirchen, un orășel situat la 18 km de Viena, și se ocupă de toate coletele care ajung sau sunt trimise de la oficiul în care a început o nouă viață

Crescut în cartierul sibian Marmeladă, Fabian, fost internațional de tineret și-a îndulcit sufletul încă din copilărie bătând mingea cu prietenii din bloc. „Am crescut în cartierul Marmeladă, acolo unde băteam mingea. Și antrenorul Vasile Armenean m-a luat și m-a adus la Șoimii Sibiu, împreună cu fiul lui Marius. Aveam vreo zece ani. Apoi am mers la Caius BÓ‘ra, dupÓ‘ ce s-a desființat Șoimii, dupÓ‘ vreun an și jumÓ‘tate. Pentru mine nu era o echipÓ‘, era „unde joci”? „La Caius” (râde). Când am venit, echipa se numea Universitatea Sopo, dacă nu mă înșel, iar după ceva vreme a înființat Caius Interstarul„, povestește Fabian pentru sursa citată.

Teușan s-a exprimat la același nivel și pe postul de fundaș stânga, dar și în mijlocul liniei defensive. Plasamentul, jocul bun aerian și fizicul impresionant – 1,87 m – l-au ajutat enorm în carieră.

Nu mai puțin de 23 de meciuri prindea țâncul zvelt și înalt ca o barză în Divizia A la Jiul Petroșani, iar fotbalul pentru el prindea noi dimensiuni. Înainte de a-și arăta talentul la Jiul, Fabian a trecut și pe la Dinamo.

„Am ajuns acasă și am plecat la Dinamo 2, am stat acolo tot așa o săptÓ‘mânÓ‘ sau două, dar nu era pentru mine. Jucătorii de acolo erau cu fițe, nu îmi plăcea deloc. Caius mă sunÓ‘ că Ó‘ia de la Petroșani vor sÓ‘ merg acolo. La Dinamo 2, era antrenor Ion Marin, și țin minte că a venit tata după mine, Sibiu-București direct Petroșani”

„De la Interstar trei jucători trebuiau să meargă la Jiul, iar eu la Dinamo. M-a sunat Caius dacă vreau sÓ‘ merg cu el la Petroșani, să fac un antrenament și apoi să venim amândoi acasă. Urma sÓ‘ plec peste o săptÓ‘mânÓ‘ la Dinamo. Aveam doar ghetele la mine. Ajung acolo, facem un joc și după fac un duș și mă urc în mașină să venim acasă. Apoi vine Caius și îmi zice: tu nu vii acasă că ăștia vor sÓ‘ rămâi aici. După o săptămâna am fugit de acolo că nu ne-au lăsat să mâncăm cu echipa (copii nebuni). Eram cu un coleg, Petrescu, urcam în tren și sunau telefoanele. Ba Caius, ba Ó‘ia de la Petroșani… Am rÓ‘spuns la telefon când a plecat trenul din garÓ‘. Am ajuns acasă și am plecat la Dinamo 2, am stat acolo tot așa o săptÓ‘mânÓ‘ sau două, dar nu era pentru mine. Jucătorii de acolo erau cu fițe, nu îmi plăcea deloc. Caius mă sunÓ‘ că Ó‘ia de la Petroșani vor sÓ‘ merg acolo. La Dinamo 2, era antrenor Ion Marin, și țin minte că a venit tata după mine, Sibiu-București direct Petroșani. Când eram în parcarea stadionului a venit Viorel Duru după noi, i-a lăsat numÓ‘rul lui Ion Marin la tata, cu mesajul: oricând Fabian are poartă deschisă aici. Și chiar l-a sunat Ion Marin pe tata, după vreo jumÓ‘tate de an, când era antrenor la Ceahlăul, să vorbească cu mine să merg la Piatra Neamț”.

„Am plecat cu naționala U-17 în Elveția și ne-am întâlnit cu cei de la Steaua, ne-au zis că după ce ne întoarceam semnăm cu ei, în Elveția. Ochiroșii ne-a zis că a vorbit cu MM Stoica și mergem sigur la Steaua. Ne-am întors și Bicfalvi a plecat la Steaua, iar eu la Poli. Cam asta a fost povestea despre Steaua. Sunt puține explicații în fotbal… „

Fabian a simțit cum e să-i susure în timpane imnul României. A fost selecționat la naționalele U 17 și U 19 unde a fost coleg cu Gardoș, Rusescu, Bicfalvi sau Bălgrădean, apoi impresarul său, Marcel Iancu, l-a anunțat că a intrat în vizorul Stelei.. Un vis ce ar fi putut deveni realitate. Povestește Fabian:  „La început, era vorba doar de mine și Bicfalvi. Pe urmă a fost Pintilii. Sincer nu știu, am primit un telefon să mă uit la TV că eu cu Bicfalvi suntem doriți la Steaua. Am plecat cu naționala U-17 în Elveția și ne-am întâlnit cu cei de la Steaua, ne-au zis că după ce ne întoarceam semnăm cu ei, în Elveția. Ochiroșii ne-a zis că a vorbit cu MM Stoica și mergem sigur la Steaua. Ne-am întors și Bicfalvi a plecat la Steaua, iar eu la Poli. Cam asta a fost povestea despre Steaua. Sunt puține explicații în fotbal… „. Nu a apucat să se gândească prea mult la transferul la care visa, pentru că puștiul intrase sub lupa de interes a celor de la Poli Timișoara, care văzuse în el o făclie de talent când decidea să plătească o sumă uriașă pentru un jucător de 18 ani și ceva: 250.000. „Cu siguranțÓ‘ era ceva enorm pentru mine, dar nu am prea simțit ce înseamnÓ‘ Poli…”, mai spune Fabian pentru Turnul Sfatului.

23 de meciuri a jucat în Liga 1: 11 la Jiul, 6 la Unirea Urziceni și 6 la Gloria Buzău

A fost împrumutat apoi ba la Reșița, ba Buftea, ba la Gloria Buzău, dar transferul defintiv la U Cluj a venit ca o compresă rece pe fruntea asudată în antrenamente draconice, dar și din cauza un stres cauzat de starea de incertitudine. La U însă avea să se lovească de alte obstacole. Povestește Fabian: „La Cluj, în B, am început titular, cu doi antrenori, italianul Palilla și cu Papi (Popescu). Apoi a venit Țălnar și hop pe bancÓ‘. Își bÓ‘ga copiii de la Dinamo 2. Ghinion, eram pe același post cu un „copil”. Din cauza unor astfel de nepotisme mulți jucÓ‘tori tineri de valoare nu au șansa sÓ‘ evolueze. Nu mai ai chef de nimic, plus că eu nici nu am fost un jucător de antrenament… eram obișnuit să joc mereu. Când vezi și asta te lași de tot…  Eram la a doua renegociere de contract, prima a fost înainte de Turda, cu mesajul: renegociezi, rămâi la „U”. Am fost de acord. După o săptÓ‘mânÓ‘ am plecat împrumut la Turda. DupÓ‘ ce m-am întors, am plecat la Urziceni.

„Aveam de marți până duminică antrenament, de la 7 jumate la 8 și de la 12 jumate la 13. Alergam prin parc cu Dolha”

Am luat vacanța, eram în Austria, și primesc telefon de la domnul președinte Walter. Vorbește cu mine și vorbesc și cu Badea, care îmi zice că m-a urmărit la Urziceni și îi place de mine și vrea să rămân la „U”. Revin din vacanță, și hop iar renegociere. Tot cu mesajul: rămâi, mai odată, fie cu noroc. Înainte să plecăm în cantonament, în Austria. Lista: Teușan unde-i? Mă duc la club, îmi zic că vor să mă dea iar împrumut, am zis nu mai plec gata… Și am început să mă antrenez în parc, neplătit… Am stat, am zis că poate se schimbă cumva ceva, dar degeaba… Am pierdut prima pentru promovare, tot așa cu minciuni, mâine, săptÓ‘mâna viitoare… Aveam de marți până duminică antrenament, de la 7 jumate la 8 și de la 12 jumate la 13. Alergam prin parc cu Dolha”, mai răsfoiește o pagină din capitolul negru de la Cluj.

„Prietena mea era aici și am zis să încerc în Austria. Aici lucrez, e bine, e liniște… Dar până aici, am trecut prin tot greul, dar acum sunt mulțumit. Pregătesc poșta mai pe scurt”

Acum, puștiul care la 18 ani era transferat de Poli Timișoara, de la Jiul Petroșani, pe o sumÓ‘ uriașÓ‘ de 250.000 de euro, muncește la o poștÓ‘ din Gumpoldskirchen, un orÓ‘șel din Austria situat la 18 km de Viena, și își mai întreține pasiunea doar cu meciuri în ligile inferioare din Austria.

La 27 de ani, locuiește în Gumpoldskirchen, un orășel la 18 km de Viena: „Am avut oferte din țară, dar nu am vrut să mai rÓ‘mân în România… Prietena mea era aici și am zis să încerc în Austria. Aici lucrez, e bine, e liniște… Dar până aici, am trecut prin tot greul, dar acum sunt mulțumit. Pregătesc poșta mai pe scurt”. Își întreține pasiunea pentru fotbal doar prin meciuri la echipa locală și își poartă fotbalul profesionist doar într-un album cu amintiri. „Dacă se ivește ceva în fotbalul profesionist din Austria, îmi doresc să joc. Din România, sigur nu o să accept nicio ofertă. Și în niciun caz nu mă întorc în zilele noastre. Era cum era când jucam eu, dar acum îi mai rău…”.