Darius Miclea, jucător, antrenor, preparator fizic și tată

Cunoscut deja în rândul amatorilor de fotbal, ca fost jucător al ASA, plecat ulterior la alte echipe, târgumureșeanul Darius Miclea s-a întors acasă în perioada schimbărilor care au curs în ediția trecută la conducerea tehnică a echipei de fotbal FC Municipal, pe atunci aflată în Liga I. Venit de la Voința Sibiu, unde a activat ca antrenor secund-jucător, o nouă schimbare nu l-a determinat să mai plece. S-a „înregimentat” apoi la echipa din Liga IV, Gaz Metan Târgu-Mureș. La cei aproape 38 de ani, acesta este secund la noua sa echipă, dar nu renunță nici ca jucător. Mai nou, este și preparatorul fizic al handbalistelor de la SC Mureșul, în seria a II-a a Diviziei A. Tată a unei fetițe de aproape patru ani și a unui băiețel de nici doi ani, Darius încearcă să-și împartă sarcinile de jucător, tehnician și tată. Aflăm cum reușește de la el.

– Darius, cum ai ajuns în sala de handbal?
– Ajuns la Gaz Metan, mă ocupam și de pregătirea fizică a echipei. Având fiul în echipă, președintele clubului, Teodor Rad m-a urmărit și mi-a oferit acest post. La început, nu știam ce să fac, handbalul era un sport cu care n-am avut tangență. Aveam cursul de preparator fizic și am încercat. La început a fost puțin mai ciudat, dar pe parcurs am ajuns la concluzia că nu este mare diferență în ceea ce privește pregătirea fizică față de fotbal. Diferențele mai mari sunt la cele tehnico-tactice.

– Cum reușești să te împarți între cele două echipe?
– Din fericire, programul de pregătire diferă și îmi oferă posibilitatea de a participa cu ambele. Cazurile în care nu potrivesc sunt în zilele în care echipa de handbal are meci în deplasare, unde mă ocup doar de încălzire. Nu reușesc să fac întotdeauna deplasările, dar antrenorul are experiența necesară pentru acest lucru.

– Cât timp mai vrei să activezi ca jucător?
– Atâta cât îmi permite fizicul. Nu mă simt bătrân și cred că mai pot face față cel puțin un an, doi, mai ales că activăm într-o divizie inferioară.

– Îți mai rămâne timp pentru tine, pentru familie?
– Doar seara, cât să mă joc puțin cu copiii. Sunt momente plăcute, la fel ca acelea pe care mi le petrec alături de echipe, pe terenurile de sport. Foarte importantă este atmosfera din loturi, aceasta trebuie să fie tot ca într-o familie, altfel nu poate rezista o echipă.

Articol scris de Mihai Vereș