Cadou de Moș Nicolae: Turcu merge din nou!

Drama lui Viorel Turcu, fost campion al României cu FC Argeș, Dinamo și Steaua, este tulburătoare. La 51 de ani are diabet chimic ca urmare a unei operații pentru un chist hidratic la coada pancreasului și s-a ales cu ambele picioare amputate din cauza unor infecții, dreptul chiar în august 2011. Dacă la stângul are proteză de trei ani, de câteva zile Viorel Turcu a reușit să își rezolve și problema piciorului drept cu ajutorul lui Gigi Becali.

Sâmbătă dimineața, în studioul Sport Total FM, în cadrul emisiunii Fotbal la matineu moderate de Horațiu Sima ajutat de Mihai Andrieș, fostul campion al României și-a povestit viața de fotbalist și chinurile prin care a trecut în ultimii ani de la prima amputare și până în prezent. Pe această cale, Turcu a ținut să le mulțumească tuturor celor care l-au ajutat și i-au dat o nouă șansă în viață.

Respins de trei ori de FC Argeș

Povestea lui Turcu în fotbal începe la 16 ani, atunci când Leonte Ianovschi l-a văzut reușind o fază de excepție într-un meci disputat pe un teren cu nisip alături de mai mulți copii: șut cu dreptul în bară și apoi șut cu stângul din nou în bară. Ianovschi l-a chemat imediat la juniorii Argeșului, deși Turcu fusese respins de trei ori până atunci pe motiv că era prea slab! A urmat debutul la echipa de tineret speranțe cu care a luat un titlu de campion, cu o victorie în fața Stelei în meciul decisiv cu unicul gol al meciului marcat chiar de Turcu. Ca o consecință logică a venit și debutul la prima echipă, precum și titlul de campion național la seniori sub culorile echipei piteștene.

A semnat cu Steaua în fața generalului Milea

Fostul atacant născut la Popești Slobozia a depănat șirul amintirilor în studioul Sport Total FM povestind și cum a ajuns în tricoul celor două mare rivale bucureștene, Steaua și Dinamo. Dorit de Halagian, Turcu a fost luat pe sus și dus să se întâlnească cu generalul Vasile Milea, pe atunci șeful Statului Major, pentru a semna cu gruparea din Ghencea. O contribuție mare la aducerea sa la Steaua a avut-o și generalul Constantin Olteanu care insistase la rândul său pentru transferul atacantului. Trece apoi pe la Dinamo și FC Olt, reușind la ultimii cea mai bună performanță ca senior în sezonul 84-85 cu 9 goluri marcate

Primarul Chiajnei l-a ajutat cu prima proteză

O fractură de calcaneu la piciorul stâng a dus ulterior la infectarea piciorului și apoi amputarea de la gambă. Toate acestea s-au întâmplat în 2008, moment în care l-a apucat depresia. Primarul Chiajnei, Mircea Minea a auzit de drama lui și l-a ajutat cu operația și obținerea unei proteze pentru piciorul stâng și lucrurile au început să se schimbe în bine pentru Turcu. Toate operațiile cu proteza au avut loc la clinica Rosal Ortopedic din Cernica.

A revenit în fotbal la Argeșul Mihăilești

Revenirea în fotbal s-a făcut cu ajutorul unor oameni extraordinari din Giurgiu. Primarul Mihăileștiului, Mihai Dobre l-a chemat pe banca echipei locale care evolua în al patrulea eșalon. Alături de Mircea Costici și Florin Dumitru în partea de conducere și Ionuț Dragomir pe bancă, Turcu a reușit promovarea echipei în Liga a III-a. Din păcate, din vară a fost nevoit să renunțe din cauza unei noi probleme, apărute de data aceasta la piciorul drept.

Ajutor nesperat de la Gigi Becali

Aflat pe patul spitalului după ce i-a fost amputat și celălalt picior, de data aceasta de sub genunchi, Turcu a primit promisiunea lui Gigi Becali că îi va da o rentă de 10 milioane de lei vechi lunar, pentru tot restul vieții. Soția lui Turcu își ia inima în dinți și îl roagă pe patronul Stelei să îi ajute în schimb să facă rost de proteză pentru piciorul amputat.Și după o scurtă așteptare, a venit vestea cea mare. Becali a plătit pentru proteză și, de Moș Nicolae, Viorel Turcu a primit proteza provizorie și poate merge din nou. Mâine urmează să o primească pe cea definitivă și astfel calvarul lui va lua sfârșit.

Vrea să antreneze din nou

Viorel Turcu mai are un singur vis în acest moment: să antreneze din nou o echipă de seniori. În ceea ce privește banii îi este destul de greu, cu doar 850 de lei pe lună. Mai mult, pentru o perioadă de timp a avut și mai puțin, după ce un funcționar a decis că invaliditatea sa de la acea vreme (avea doar un picior amputat) nu se încadrează la gradul I, ci la gradul II. Să tot trăiești în România! Noroc că a depus memoriu și în cele din urmă au primit din nou gradul I.

Articol și foto de Mihai ANDRIEȘ