Robu, despre fanii alb-violeți și cea mai Poli dintre Poli! „Nu eu sunt dușmanul vostru”

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 22 Apr. 2013, 14:25 Actualizat: 23 Apr. 2013, 11:52 Seria 2

Dacă în ultimul timp nu a mai prea postat nimic despre ACS Poli, date fiind și rezultatele total nesatisfăcătoare, iată că odată cu victoria asupra Damilei Măciuca, primul internaut al orașului Timișoara, Nicolae Robu, revine la una dintre marile sale iubiri, fotbalul.

Astfel, primarul Timișoarei a vorbit despre succesul „incredibil” (n.r. de parcă nu era normal să bați Măciuca), felicitând pe toată lumea, apoi a povestit și o întâmplare cu fanii alb-violeți. „În sfârșit, după un început de retur nu tocmai bun, astăzi (n.r., sâmbătă), pe o vreme splendidă, draga noastră Poli a obținut o victorie uriașă. Uriașă nu numai prin prisma celor 3 puncte puse în joc, atât de necesare pt. atingerea obiectivului de a promova în Liga 1, ci uriașă și prin jocul prestat. A fost, în opinia mea, cel mai bun joc al noii Poli de la înființarea sa și până în prezent. Felicit întregul lot de jucători, întreaga bancă tehnică, precum și personalul de conducere și funcționăresc al clubului. Mulțumesc celor cca 1000 de timișoreni care au fost pe stadion, au încurajat echipa, au vibrat la fazele fierbinți și au savurat din plin reușitele. Împreună, cu dragoste și răbdare, VOM REUȘI. Timișoara merită să aibă o echipă în Liga 1. Și o vom avea! HAI POLI!”, a scris Nicolae Robu pe Facebook.

Iată și povestea: „Astăzi (n.r. ieri), în jurul orei 15, când tocmai mă pregăteam să urc în mașină în fața blocului meu (al meu în sensul de „în care locuiesc”, evident!), pe str. Mș. C-tin Prezan, pe carosabil și-a făcut apariția o coloană de bicicliști în tricouri, cu eșarfe, șepci și cu alte însemne alb-violet. Erau, evident, suporterii ASU. Ne-am salutat reciproc, chiar cordial aș putea afirma, eu le-am spus că-mi place ce fac și doresc succes echipei ASU, ei m-au invitat să iau și eu o bicicletă și să-i însoțesc, etc., etc. Ei, când tocmai mă miram că nimeni nu scandează acea inepție debitată nu știu de cine și scrisă cu nerușinare pe zidurile Timișoarei „AC Recaș nu e Poli”, doi membri ai coloanei -doar doi, ați citit bine!- mi-au și „aruncat-o”. Am recepționat-o cu zâmbetul pe buze, ca de obicei, răspunzând: „Evident, cine-a spus că-ar fi? În momentul în care am preluat clubul AC Recaș, l-am transformat instantaneu în cu totul altceva decât a fost, în cea mai Poli dintre toate Poli care au existat după Revoluție, prin oamenii implicați și prin spiritul pe care, prin ei, i l-am insuflat. Iar AC Recaș… a dispărut, tot instantaneu! Sunt sigur că într-o bună zi veți înțelege și voi corect lucrurile și veți înțelege și că cineva v-a manipulat, respectiv că în niciun caz nu eu sunt dușmanul vostru”. Ei bine, cum aș putea eu fi dușmanul suporterilor unei echipe (1) pe care am înființat-o chiar eu -evident: nu singur, ci împreună cu câțiva colegi politehniști-, (2) care joacă pe baza sportivă făcută așa cum arată ea astăzi de mine, nu de altcineva, (3) care poartă numele universității căreia i-am fost student timp de 5 ani, cadru didactic timp de 30 de ani, prorector timp de 14 ani, rector și simultan președinte de senat timp de 8 ani și, ca o încununare a acestui parcurs, președinte de senat, când această funcție s-a separat prin lege de cea de rector. Ce să mai adaug pt. a evidenția mai clar absurdul (a se citi ocultul) situației? Că tot eu sunt acela care, din postura de președinte al senatului, am încuviințat asocierea -chiar dacă vorbim despre o asociere informală- a acestor suporteri cu echipa?! Eu nu numai că nu le sunt dușman, dar chiar apreciez pasiunea, dăruirea de care sunt în stare și știința lor de a face spectacol. Îi dezavuez doar pe aceia care și-au permis să ne urâțească orașul scriindu-i pe ziduri, pe ceilalți însă îi admir sincer”.

Între cele două posturi, primarul a mai făcut și câteva lămuriri, printre care și una, pe care cu tot respectul o contrazicem: „În privința numărului de spectatori: da, sunt foarte puțini spectatori pe D.P., dar de fiecare dată între 500 și 1000, cel puțin tot atâția câți erau și anul trecut în Liga 2 și oricum cei mai mulți spectatori la un meci de fotbal din Timișoara, indiferent de divizie”. Cel puțin la meciurile lui ASU din acest 2013, au fost mai mulți spectatori decât la orice partidă ale lui ACS din retur, dar suntem siguri că dacă ACS-ul va juca bine în acest sezon, proporția spectatorilor se poate schimba. În plus, au fost multe meciuri de rugby în acest an și mai ales de baschet, când la aceste discipline au fost mult mai mulți spectatori decât pe stadionul Dan Păltinișanu. În rest, pumnii strânși pentru „Timișoara performantă”.

Sursa: Banat Sport

Foto: Sebastian TĂ‚TARU

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 22 Apr. 2013, 14:25 Actualizat: 23 Apr. 2013, 11:52 Seria 2
Pe aceeași temă