Noul sezon de Liga 2, ediția 2024-2025, se aproapie cu pași repezi de start. Mai puțin de trei săptămâni au rămas, din acest moment, până la debutul campionatului care trece de la 20 la 22 de participante, iar Steaua București este pe punctul de a începe a patra ediție a ligii secunde, de când a ajuns aici, fără să aibă drept de promovare în prima ligă.
În acest context, Asociația Steliștilor 1947 (AS47), susținută, de exemplu, de Peluza Sud Steaua, a lansat un comunicat prin care adresează public o întrebare conducătorilor Armatei și clubului!
”Mai este Steaua simbolul și mândria Armatei României?” este întrebarea, la care AS47 oferă, singură, și un răspuns: ”Din păcate, nu!”
În primul weekend al lunii august din acest an 2024 începe ediția 2024-2025 a Ligii 2, mai sunt, până atunci, mai puțin de trei săptămâni, iar problema arhicunoscută a echipei de fotbal a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București privind interdicția la promovarea în prima ligă, din cauza formei de organizare a clubului, încă este nerezolvată.
Steaua se îndreaptă, astfel, dacă nu se va întâmplat nimic până la 3 august, spre un al patrulea sezon în care va juca în Liga 2 fără să aibă drept de promovare. Va juca în al doilea eșalon cu miza reală doar de a se menține în acest eșalon fotbalistic și de a ținti spre performanță doar prin intermediul Cupei României, așa cum se întâmplă chiar în acest moment cu Corvinul Hunedoara, aflată într-o situație oarecum asemănătoare, dar mult mai ușor de rezolvat, fiindcă echipa alb-albastră nu are în spate un minister, ci doar o primărie nici măcar a unui municipiu reședință de județ.
Suporterii ”militarilor” simt că echipa de fotbal va începe al patrulea sezon de Liga 2 fără să poată promova în Liga 1 și încearcă, încă o dată, să stârnească orgoliul Armatei și conducătorilor clubului Steaua.
O face printr-un comunicat, pe care îl redăm integral mai jos, intitulat: ”Mai este Steaua simbolul și mândria Armatei României?”
AS47 lansează acest comunicat și oferă inclusiv un răspuns la propria întrebare adresată public. ”Din păcate, nu!” și ”Unul dintre cei mai mari dușmani ai Stelei este însăși Armata”, sunt concluziile. Dar mai licăre și o speranță: ”Încă nu e prea târziu, dar timpul este implacabil.”
”Înființat în anul 1947, anul semnării de către România a tratatelor de pace atât cu SUA, pe 20 ianuarie, cât și cu URSS, pe 29 ianuarie, precum și anul abdicării Regelui Mihai I, clubul sportiv al Armatei avea să devină unul dintre cele mai mari și de succes cluburi de sport din lume. Steaua a adus atât Armatei, cât și țării glorie, faimă și mândrie prin performanțele obținute la competițiile internaționale de anvergură, inclusiv prin peste 100 de medalii olimpice.
Era o mândrie și o deosebită onoare pentru orice reprezentant al Armatei, fie el simplu soldat sau înalt ofițer, să participe pe viu ca spectator atunci când sportivii clubului Steaua evoluau la orice disciplină, dar o și mai mare onoare era să fii sportivul Stelei! Oriunde mergea, indiferent de sport, Steaua și reprezentanții ei erau respectați. Au curs tone de cerneală scriindu-se articole în ziare și cărți despre Steaua și sportivii săi. S-au făcut numeroase documentare și mii de ore de transmisii TV despre club și atleții săi, totul culminând cu câștigarea Cupei Campionilor Europeni la fotbal în 1986. Chiar dacă Steaua a dat sportului românesc și mondial sportivi enormi, impactul social și mediatic produs de performanța fotbalistică din 1986 depășește cu mult, dar fără să umbrească, celelalte performanțe sportive.
Toate aceste performanțe au fost obținute printr-un management și o finanțare din bugetul Armatei. După 1990, s-a dorit ruperea de trecut chiar prin încercarea unora de a desființa clubul sportiv al Armatei Steaua. Acest lucru nu s-a reușit; în schimb, cea mai profitabilă, financiar, secție a fost ruptă de club prin tertipuri ilegale și cu înaltul concurs și complicitate a presei, care a promovat o mare minciună – ceva ce acum s-ar numi deep fake – lansată de indivizi ce ulterior au făcut și pușcărie, dar pe care aceeași presă îi idolatrizează și ni-i servește zilnic proaspeți, imaculați și drept modele și repere morale. Acești indivizi, împreună cu presa română, au reușit să distrugă nu numai Steaua, dar și întreg fotbalul românesc.
Acum, la mai bine de 77 de ani de la înființare, în ce situație găsim Steaua? Mai este ea simbolul și mândria Armatei României? Din păcate, nu!
Procesul de spălare pe creier început în anii 2000 prin intermediul presei scrise și televizate a dat roade, astfel că unul dintre cei mai mari dușmani ai Stelei este însăși Armata. Oameni din conducerea Armatei au distrus fotbalul stelist și de câțiva ani încoace încearcă să distrugă întregul club prin punerea în fruntea clubului a unor oameni total nepregătiți, prin servilismul arătat politicienilor ce s-au succedat în funcția de ministru, prin indiferența arătată nevoilor clubului, prin anchilozarea specifică și chiar prin sabotare. Ni se tot servesc minciuni, și acum, de către presa aservită și coruptă, minciuni propagate la nesfârșit doar cu scopul de a distruge acest club cu orice preț, iar oamenii din conducerea Armatei privesc impasibili sau, mai rău, sunt complici.
Ni se tot spune că unde s-a mai auzit ca o armată să aibă club de sport. De ce trebuie să desființăm un club enorm doar pentru că alții nu îl au? Suntem convinși că, dacă s-ar putea exporta Steaua, ar dori-o orice armată de pe această planetă! Și mai ales s-ar găsi un Boroi, un Bachide, să o vândă! Alte armate nu au un asemenea club pentru că nu pot; Armata României îl are, dar, așa cum se întâmplă cu nenumărate alte mari branduri și domenii din această țară, nu știe ce să facă cu el! Incompetența, servilismul, corupția, hoția, minciuna și prostia au ajuns la rang de virtute în societatea românească a secolului 21, iar Armata nu face excepție.
Oare Armata mai are onoare? Oare Armata mai are orgoliu? Încă nu e prea târziu, dar timpul este implacabil”, sună comunicatul AS47, distribuit, printre alții, și de Peluza Sud Steaua, galeria care susține Steaua în războiul cu FCSB.