INTERVIU / „Vreau să fac o echipă care să placă”

Angajat drept "consilier sportiv" la FC Ploiești, fostul antrenor al Progresului, Marius Șumudică, știe că-l asteaptă un retur dificil, pe banca echipei ploieștene.

 

 

Marius, cum vezi viața de antrenor la Ploiești?
Deloc ușoară! Știu că va exista o presiune a publicului, a orașului, a suporterilor, lucruri cu care la Progresul nu m-am confruntat. Vin însă aici cu inima deschisă, gata de luptă, indiferent cât de greu va fi, iar obiectivul meu este unul singur: să promovez cu FC Ploiești. Dacă nu va fi așa, la vară cred că voi pleca singur, nu voi aștepta să mă dea nimeni afară, pentru că ar fi un mare esec, pentru toata lumea, dacă se va rata ajungerea în Liga I. Vreau o promovare, vreau sa realizez o echipă bună, care sa facă față Ligii I, vreau ca echipa mea să joace ceea ce-mi doresc eu – un fotbal plăcut, care să mulțumească publicul, chiar dacă mă aștept să am destui contestatari, din acest punct de vedere, al spectatorilor.

 

De ce ai acceptat să vii la echipa FC Ploiești, rivala din tur?
Am vrut să lucrez la un club bine organizat, într-un oraș ce înseamnă ceva în fotbalul românesc. Cred că și eu voi avea multe de învațat aici. Nu am putut să rămân la Progresul și să-mi duc la bun sfarșit proiectul pe care-l aveam. Am rămas la echipă până în ultima clipă, am avut speranțe că se va rezolva situația, dar din moment ce jucătorii au început să plece de la echipă, am decis să plec și eu! Am hotărât sa-mi dau demisia pentru că începusem să-mi pierd jucătorii, nu a fost vorba niciodată despre bani. Pentru mine, Progresul este un capitol închis.

 

Vei lucra cu Paulinho, Stan, Sandu, Oprsal…
Sunt fotbaliști cu valoare și caracter, formați la Progresul și cred că vor dovedi asta și aici, la Ploiești, la fel cum au facut-o și acolo, în condiții foarte grele. Cehul, Radek, este un baiat cu un caracter deosebit și foarte puternic, un fotbalist diferit de ceea ce se gandește lumea ca poate fi. Citește mult, este retras, profesionist 100%. Paulinho este și el un profesionist desavarșit, Sandu este un jucător cu un spirit de sacrificiu cum rar se vede, iar Stan este, la 19 ani, unul dintre cei mai promițători stângaci din țară, la vârsta lui.

 

Care este golul cel mai frumos pe care l-a marcat jucătorul Șumudică?
Pentru mine, cel cu Petrolul, la un meci pe Giulesti, când am câștigat cu 4-1. Mingea s-a oprit direct în sârmele de la vinclu, nici eu nu știam dacă a fost gol sau nu. Dar toate golurile sunt frumoase pentru un fotbalist, mai ales după ce te retragi, pentru că trăiești toată viața cu amintirea lor, uneori le revezi în ochi ca și cum atunci s-ar întampla și-ți dai seama ce frumoasă este această cariera de jucător. Eu nu am păcălit fotbalul, m-am lăsat la 34 de ani, când aveam oferte din ligile inferioare. Am preferat să renunt, decât să ma fac de rușine pentru bani.

 

De la cine ai avut cel mai mult de învațat?
Indiscutabil de la Mircea Lucescu și pentru mine, familia Lucescu este un exemplu! Am lucrat și cu Răzvan Lucescu, dar am simțit că există un moment în care mi-am ales drumul meu, acela de antrenor principal. Cu Răzvan mă știu de foarte mult timp, am fost colegi la Sportul, ca jucatori, apoi, pentru o scurtă perioadă și la Rapid, ca antrenori. Am învățat multe și de la antrenorii pe care i-am avut în străinătate.

 

articol scris de Marian DIMA