EXCLUSIV | Ovidiu Mihalache, primul interviu după ce s-a lăsat de fotbal. Motivul real pentru care s-a despărțit de Poli Iași, momentele memorabile din cariera sa și din Copou și marele regret

Politehnica Iași s-a despărțit, în noiembrie anul trecut, de unul dintre fotbaliștii săi emblematici. La aproape 37 de ani, Ovidiu Marius Mihalache a decis să încheie conturile cu Poli și totodată cu fotbalul profesionist într-un mod discret, fără să ofere explicații. A invocat probleme personale, însă în realitate experimentatul stoper al Iașiului a decis să pună ghetele în cui din cauza accidentărilor care nu i-au permis să joace mai mult, meci de meci. Și dacă mulți preferă să lustruiască banca și să-și încaseze banii, ”Mache”, așa cum îl strigă colegii, prietenii, dar și suporterii, a decis că nu e cazul să se facă de rușine și a spus ”Stop”.

La câteva luni distanță, Ovidiu Mihalache, unul dintre cei mai îndrăgiți fotbaliști ai Iașiului din istoria recentă, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Liga2.ro și ProSport în care a punctat cele mai importante borne ale carierei.

Ovidiu Mihalache, despre motivul despărțirii de Poli Iași: ”Am jucat patru meciuri din 16 și mi-era rușine. Nu puteam să stau degeaba la club și să iau banii”

Mihalache a început fotbalul la Iași, cu Dorinel Toiu, antrenor care l-a luat la echipa mare atunci când a devenit ”secundul” lui Marian Moldovan. A jucat apoi la Hârlău, împreună cu Mihai Pintilii, buni prieteni încă din copilărie, după care au plecat amândoi la Lugoj. După 3 ani petrecuți la Lugoj, Mihalache a plecat la Astra Ploiești, unde a evoluat din 2007 până în 2013. Au urmat câteva luni la FC Bihor, iar din 2013 Mache a evoluat neîntrerupt la Politehnica Iași, până în noiembrie 2021.

În afară de portar și de atacant, a jucat cam pe toate posturile. Fundaș dreapta, stânga și stoper, mijlocaș de bandă și mijlocaș defensiv, dar cel mai mult i-a plăcut în centrul defensivei, acolo unde la Iași a făcut un cuplu redutabil, multe sezoane, cu Cosmin Frăsinescu.

Mache, mai întâi lămurește motivul despărțirii tale de Poli Iași. De ce ai decis să renunți în toamna anului trecut?
De la Poli am plecat pentru că am avut o înțelegere cu domnul manager Florin Briaur. În vară, când am semnat cu Poli, am zis că dacă nu o să fiu ok din punct de vedere medical, în iarnă o să ne strângem mâinile. Și așa am făcut. Eu am jucat patru meciuri din 16 și mi-era rușine, pur și simplu mi-a fost rușine. Nu am mai putut. Am avut o accidentare care m-a ținut departe de teren o lună și jumătate, iar când am intrat la antrenament am simțit din nou dureri. Atunci am zis că e momentul să spun stop. Nu am mai putut. Nu puteam să stau degeaba la club și să iau banii, fără să joc.

Ce-ai făcut după ce te-ai retras?
Democamdată joc la Liga a 4-a, la Flacăra Erbiceni și la minifotbal, la liderul Premier, în campionatul ieșean de minifotbal. Alături de prietenul Narcis Bădic. Nu pot sta departe de fotbal, joc de plăcere. Nu-mi pare rău că m-am retras, mă simt mult mai bine acum, mai degajat. Ca să fii la un nivel bun, trebuie să faci sacrificii și ai nevoie de trei lucruri în opinia mea: de pregătire, odihnă și alimentație. Eu, din punct de vedere medical, nu mai făceam față. În ultimul timp m-am accidentat prea des și din cauza asta am spus stop!

Retrogradarea din Liga 1 a Iașiului. ”S-a ajuns aici din cauza instabilității financiare”

Cum ți s-a schimbat viața după ce te-ai retras?
În cariera unui fotbalist vine și etapa retragerii, iar pentru mine nu a fost dificil momentul, deoarece eram familiarizat cu această idee. Mi-ar fi plăcut să mai pot juca fotbal, dar doar în prima ligă, unde stadioanele sunt pline cu spectatori, unde fotbalul este la un alt nivel, iar condițiile de joc sunt altele. Odată cu retrogradarea echipei în Liga a 2-a nu am mai avut plăcerea și motivația de a mai continua, Liga a 2-a nu oferă fotbal. Fără supărare, dar în afară de Petrolul, Universitatea Cluj, Hermannstadt, Steaua și Chiajna, celelalte echipe din eșalonul secund sunt de un alt nivel.

Ce vei face în continuare? Vrei să te apuci de antrenorat? Sau preferi în administrație?
Nu am luat o hotărâre privind viitorul, dar mi-ar plăcea să lucrez cu copii. Iau în calcul să antrenez o grupă de copii. Chiar am discutat lucrul ăsta cu prietenul meu Narcis Bădic.

Pe cine vezi vinovat de retrogradarea lui Poli?
Eu cred că s-a ajuns aici din cauza instabilității financiare. Poli nu a avut un lot rău de jucători. Problemele cu banii și-au spus cuvântul. Și sunt exemple și acum în Liga 1, Academica Clinceni și Gaz Metan Mediaș, echipe retrogradate din cauza problemelor financiare. Așa a fost și la Iași. Și la Astra s-a întâmplat la fel. Tot banii au fost problema. Ei la un moment dat erau aproape de play-off, iar la final au retrogradat. Îmi aduc aminte că i-am bătut noi la ei acasă, de acolo a început declinul lor.

”Un oraș ca Iașiul merită mai mult, merită să aibă o echipă în Liga 1, în play-off, nu la retrogradare în Liga a 2-a”

Ce zici de echipa de acum din Copou?
Îmi pare rău să văd Iașiul în play-out în Liga a 2-a. Am așa un regret, poate și eu aș fi putut să fac mai mult cât am jucat în tur. Cu părere de rău, un oraș ca Iașiul merită mai mult, merită să aibă o echipă în Liga 1, în play-off, nu la retrogradare în Liga a 2-a. Doamne ajută să promoveze anul viitor!

Nu ți-e dor de meciurile cu miză, de atmosfera meciurilor tari?
Mi-e dor de meciurile din Liga 1. Acolo se joacă fotbalul adevărat. În Liga a 2-a nivelul e foarte scăzut. Ca nume, da, sunt echipe importante, cum este și Poli Iași, dar ca rezultate… E mare păcat că un oraș ca Iașiul a ajuns să aibă echipă la retrogradare în Liga a 2-a. Nu e normal! Mi-e dor de meciurile cu miză din prima ligă. Au fost momente foarte frumoase, de care îmi amintesc și acum. Emoțiile alea înainte de meci, când stăteam în cantonament la hotel, când stăteam cu toții în hol înainte de a pleca la stadion. Și mai ales de atmosfera dinaintea meciurilor cu adversari puternici, cum sunt Steaua, CFR Cluj, Craiova… Era o emulație puternică în echipă, trăiai emoția meciului când jucai cu echipele mari.

A vrut să renunțe după primul meci în Liga 1

Mache, îți mai aduci aminte de momentul debutului în Liga 1?
Sigur, în 2009, într-un meci cu Gloria Bistrița. Eram la Astra Ploiești, antrenor Ion Moldovan. Am pierdut atunci și îmi aduc aminte că în timpul meciului mi-am zis că mă las de fotbal. Diferența de joc, de ritm, de calitate a jucătorilor erau destul de mari față de Liga a 2-a și au avut un impact destul de mare asupra moralului meu. Parcă rămâneam fără suflu, așa de intens se juca. Dar treptat mi-am intrat în ritm.

Nu ai fost un marcator, dar ai totuși câteva goluri frumoase în carieră. Care ar fi cele mai memorabile?
Cel mai frumos gol l-am marcat împotriva celor de la FC Brașov, în 2015, când jucam la Politehnica Iași. Am prins un șut de pe la vreo 35 de metri. Nu știu cum am dat-o, m-am trezit că intră în plasă, nici nu știam cum să mă bucur. A fost un gol frumos. Iar cel mai important a fost golul marcat pentru Astra, împotriva Stelei, în anul 2011. Am marcat în minutul 92, în poarta Stelei fiind Tătărușanu și după acea victorie domnul Nicolae ne-a triplat prima. Aveam 1.500 de euro și după meci ne-a dat 4.500 de euro. A fost cea mai mare primă pentru o victorie încasată în carieră. Acela a fost și primul meu gol în Liga 1.

Șumudică și Stoican, antrenori de vestiar

Ai lucrat cu foarte mulți antrenori, cu cine ai rezonat cel mai bine?
Am lucrat cu mulți antrenori. Pe Șumudică l-am avut de trei ori la Astra, de două ori în Liga 1 și o dată în Liga a 2-a. Cu Nicolo Napoli am lucrat și la Astra, și la Poli Iași. I-am avut și pe Ion Moldovan, Mihai Stoichiță, Marin Barbu, Selymes, Răchită, Eugen Neagoe, Stoican, Mircea Rednic și alții. De la Nicolo Napoli cred că am învățat cel mai bine organizarea de joc și disciplina, astea sunt lucrurile de bază la el. A fost un mare fotbalist, are ochi, te vede imediat la antrenament. Vede unde un jucător dă cel mai bun randament și acolo îl pune. Cred că dacă venea mai devreme anul trecut, Poli Iași se salva. A pus echipa pe picioare. Cu Eugen Neagoe și cu Flavius Stoican m-am înțeles cel mai bine.

Cum era Șumi în acea perioadă?
Tot la fel, cum este și acum. Un tip charismatic, un antrenor fantastic. Avea niște chestii cu care știa să motiveze jucătorii. Dacă la un antrenament vedea că nu suntem ok, ne trimitea la vestiar, comanda pizza. Știa să scoată maximum de la fiecare. Cel mai distractiv era Șumi. Făcea glume cu jucătorii, mai un grătar, dacă ne vedea obosiți, că nu suntem ok, oprea antrenamentul, dar a doua zi eram sută la sută. Și am mai avut un antrenor la fel, la Iași. Flavius Stoican a fost pe placul vestiarului. Și am avut cele mai mari performanțe cu el, am jucat în play-off. Îmi aduc aminte că înaintea unui meci cu Timișoara a renunțat la antrenamentul pe care trebuia să-l facem în balon și am stat la cafea. Am câștigat atunci la Timișoara. Flavius are ceva din Șumi, este un antrenor de vestiar. Dar distracția era distracție, iar fotbalul era fotbal.

Cu Flavius ai avut o relație specială, dar după o dispută aprinsă în vestiar.
Da, am avut un conflict cu Flavius în vestiar, dar parcă se cerea acel conflict, pentru că după aceea ne-am înțeles foarte bine. Să știi că acea ceartă ne-a apropiat. Am avut o dispută verbală mai aprinsă în vestiar, dar nu a zburat niciun scaun. După acel moment am stat o lună acasă, am revenit și am jucat constant, am avut o relație foarte ok. Și Eugen Neagoe a fost un antrenor super ok, unul dintre antrenorii cu rezultate foarte bune la Poli Iași, am avut o serie de 15 meciuri fără înfrângere.

Accidentarea care l-a privat de un transfer important

Marele regret al carierei?
Faptul că nu am jucat la o echipă din străinătate. Nu am avut ofertă de a juca în afară. Poate dacă aș fi ajuns la o echipă importantă… Și regret că nu am câștigat mai mulți bani în carieră. Nu am avut cele mai mari salarii. Cel mai mare salariu a fost de 4.000 de euro lunar, iar cea mai mare primă de 4.500 de euro, la meciul cu Steaua, când am marcat pentru Astra. Am marcat în minutul 92 și domnul Nicolae a venit în vestiar și ne-a spus că ne triplează prima. De la 1.500 am ajuns la 4.500 de euro. Salariul era atunci de 2.000.

Ce ți-a lipsit să ajungi la o echipă de top?
Sincer, cred că puteam să fiu mult mai sus, să am o carieră mult mai frumoasă, dar nu îmi pare rău. Cred că șansa mi-a lipsit să pot ajunge mai sus. Țin minte că în 2012, când am plecat de la Astra, am stat 8 luni din cauza unei fracturi. După aceea am plecat la Oradea și apoi la Iași. Atunci a fost momentul meu, eram pe val. Atunci au fost niște discuții cu Steaua. În 2011 ieșisem cel mai bun fundaș dreapta din Liga 1 într-o anchetă și eram pe lista Stelei, dar m-am accidentat și l-au luat pe Râpă. Acela a fost momentul în care puteam să merg în sus. Am stat 8 luni atunci, acea accidentare m-a tras în jos. Și în 2016 am mai avut o ofertă importantă, de la CFR Cluj, dar nu mi-a dat voie Florin Prunea să plec.

Unde crezi că ai fi putut ajunge dacă prindeai un transfer atunci la o echipă de top?
Cine știe… Nimeni nu poate ști dacă jucam la CFR. Dar eram în vână atunci. În 2016 eram în vârful carierei, eram într-o formă foarte bună.

Europa League, play-off-ul cu Stoican și perioada de invincibilitate cu Neagoe

Momentele memorabile din Copou?
Au fost mai multe momente frumoase petrecute la Iași, însă cel mai special a fost participarea în Europa League, dubla din preliminarii cu Hajduk Split. Au fost meciuri care în continuare au o încărcătură emoțională mare și-mi aduc bucurie de fiecare dată când mă gândesc. Ca perioade, aș aminti două. Prima a fost în 2017, cu Eugen Neagoe pe bancă, când am reușit să terminăm pe primul loc în play-out-ul Ligii 1, după 15 meciuri fără înfrângere. Și evident, cea din anul 2018, când am avut niște rezultate memorabile cu Flavius Stoican pe bancă, totul culminând cu calificarea în play-off.

Cu cine ai legat cele mai frumoase prietenii dintre foștii colegi de la Iași?
Narcis Bădic, Marius Chelaru și Cosmin Frăsinescu mi-au fost și îmi sunt în continuare foarte apropiați. Am amintiri frumoase și cu Răzvan Onea și Francisc Cristea, ”copii” cărora le prevăd o carieră fotbalistică frumoasă. Am avut și am o mare simpatie pentru cei trei sârbi cu care am jucat la Poli în anii trecuți, Milan Mitic, Branko Grahovac și Bojan Golubovic. Ei merită aprecierile tuturor pentru ce au făcut la Iași, pentru aportul pe care și l-au adus în echipă, pentru modul cum se dăruiau și pentru entuziasmul cu care intrau pe teren în fiecare partidă.

Deranj mare cu viteziștii Craiovei

Cel mai greu de ținut atacant?
Au fost jucători foarte buni împotriva cărora am jucat. Au fost Niculescu, Dănciulescu, Florin Bratu, Pancu, Wesley era în vână maximă. Gigel Bucur iarăși, Morais era la Bistrița, juca în spatele vârfului, dar ne dădea niște goluri! Pentru un fundaș central cei mai dificili jucători sunt cei cu viteză. Pe cei mai mari poți să-i ții din poziționare, poți să-i contracarezi mai ușor, dar cei cu viteză sunt cei mai greu de ținut. În general, Craiova avea viteziști, erau Ivan, Băluță și Mitriță. Îmi aduc aminte că am jucat la Craiova un meci, cu Poli Iași și a fost vijelie mare în careul nostru, au pus presiune mare pe noi. Eu și Frăsi aveam inima în gât. Acum parcă nu mai e presiunea dinainte. Erau și alți fotbaliști. Steaua, Dinamo, Rapid, Vaslui, Timișoara, Urziceni, toate aveau fotbaliști.

Episodul Koljic?
A fost unul dintre momentele grele din cariera mea. Sincer să fiu, puțină lume știe asta, la meciul ăla nici nu trebuia să joc. Am jucat cu ruptură, băgam mâna în păr ca să o umezesc și îmi frecam piciorul. La pauză ceream schimbare, nu mai puteam. A fost un moment trist să accidentez un coleg, dar a fost un ghinion teribil.

Cum ți se pare regula Under 21?
La început, sincer, am fost contra regulii, dar s-a dovedit utilă. Au ieșit la rampă câțiva jucători buni. Dacă le dai minute, poți să descoperi jucători buni. Deși cred că Tavi Popescu juca pe drept, fără regulă, pentru că are valoare. Eu cred că îl vedeau cei de acolo. Un jucător ca Tavi Popescu iese în evidență cu ochiul liber, nu trebuie să știi mult fotbal să-ți dai seama de calitățile unui tânăr ca Popescu.

Foto: Sport Pictures și Mediafax Foto

https://liga2.prosport.ro/liga-4/special-dream-team-ul-de-la-erbiceni-liderul-ligii-a-4-a-iasi-flacara-erbiceni-are-in-componenta-fosti-fotbalisti-valorosi-care-au-jucat-impreuna-aproape-1-000-de-meciuri-in-liga-1-19226808

https://liga2.prosport.ro/seria-1/pierdere-importanta-pentru-poli-iasi-ovidiu-mihalache-nu-s-a-mai-prezentat-in-ultimele-zile-la-antrenamente-si-isi-va-rezilia-contractul-mintea-lui-nu-mai-era-la-fotbal-19212712