„Toată lumea știe, Fane meserie!” Tribuna îl adula

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 04 Dec. 2013, 15:58 Actualizat: 05 Dec. 2013, 13:43 Diverse

Antrenorul echipei constănțene a fost un jucător de mare rafinament, care încânta spectatorii. I-a plăcut fotbalul de mic, iar talentul său rar l-a impus ca un artist al balonului
 
Familia Petcu din satul Mârleanu (actualmente Dunăreni – undeva pe lângă Cernavodă) a avut șapte copii, cinci fete și doi băieți, iar unul dintre ei, Ștefan, a ajuns celebru. A făcut fotbal și a înfrumusețat cu arabescurile și pasele sale jocul unor echipe precum Farul și Steaua. Campion al României, participant în cupele europene, antrenor, dar și colonel în rezervă și distins cu Ordinul „Meritul Sportiv” în clasa a II-a, Ștefan Petcu este una dintre figurile emblematice ale echipei constănțene, la care s-a întors, la 56 de ani, să o ajute și de pe banca tehnică.
 
Născut pe 17 martie 1957, Ștefan Petcu a început fotbalul la Farul, la zece ani, primul său dascăl fiind Petre Comăniță, care era secund la echipa mare, dar avea și o grupă de copii. Puștiul a lucrat apoi cu tehnicieni precum Datcu, Adam Munteanu, Mareș sau Tâlvescu, iar debutul la prima formație și l-a făcut la puțin peste 17 ani. O vârstă fragedă, dar Ștefan era deja trecut prin viață, întrucât el muncea de la 15 ani. Locuia la Palazu Mare și îi era greu cu deplasarea până la stadion. Erau zile în care parcurgea pe jos distanța. Astfel că s-a dus să lucreze la ITC, pentru a avea și avantajul legitimației de transport și a ajunge astfel fără probleme la antrenamentele Farului, la un sport și la un club care îi căzuseră deja cu tronc. Timp de trei ani, a făcut fotbal în paralel cu serviciul, dar nu s-a plâns niciodată.

„La 15 ani, eu aveam carte de muncă. Am lucrat mecanic auto. Am fost ucenic, apoi am făcut școala șase luni. Eu voiam strungar, dar am devenit mecanic auto. Lucram la secția troleibuze. Făceam reparații la acestea. De dimineață, de la ora 07.00, până pe la 14.00. Fiind cunoscută activitatea mea de fotbalist, șeful de echipă mă lăsa să plec mai devreme. Mă spălam și săream gardul pentru a ajunge la Farul (ITC-ul era foarte aproape de stadion). Aveam muncă grea, lucram și cu ciocanul și îmi mai dădeam peste degete. Îmi miroseau mâinile a petrol și mă frecam îndelung să îndepărtez mirosul. De la 15 la 18 ani am avut salariul de 800 de lei pe lună. Apoi am fost scos din producție și încadrat la o altă întreprindere, unde luam mai mulți bani, chenzina lunară era de 1.800 de lei”, își amintește Petcu.
 
Era să o comită la debut

Cel care, în scurt timp, avea să încălzească, meci de meci, tribunele stadionului constănțean cu evoluțiile sale, care picurau fericire peste spectatori, are trei momente la Farul care îi sunt extrem de aproape de suflet: debutul la echipa mare, în 1974, și cele două promovări în prima ligă pe care le-a obținut din teren, în sezoanele 1980/1981 și 1987/1988. „Aveam 17 ani și ceva când am debutat. A fost un meci la Constanța, în returul acelui campionat. Din câte îmi amintesc, meciul s-a terminat la egalitate, 0-0. Eu am jucat titular, dar în minutul 89 era să o comit. Am pierdut o minge la mijlocul terenului, iar un adversar a scăpat singur cu portarul nostru, Popa. Noroc că nu s-a dat gol. M-a salvat Popa. Oricum, nimeni nu mi-a reproșat eroarea, toți m-au încurajat. Antrenori erau Toma și Comăniță”, arată Ștefan Petcu.

Așa a început odiseea unui jucător extrem de tehnic și cu o pasă măiastră, dată atât cu exteriorul, cât și cu interiorul, căreia i s-a dus vestea. Petcu juca mijlocaș central ofensiv, dar era distribuit și ca atacant, iar când era nevoie, chiar și ca libero! „M-am descurcat în toate aceste roluri. Pe părțile laterale nu prea am evoluat, că nu aveam calitățile cerute de aceste posturi. Îmi plăcea să fac spectacol, dar să îl îmbin și cu eficiența. Am adorat show-ul în teren, de unde și execuțiile mele, care făceau deliciul publicului și încântau ochiul. Am avut și meciuri mai puțin bune și au fost și situații în care eram și apostrofat de fanii constănțeni. Lumea se obișnuise cu pasele mele bune, iar când mai greșeam câte una, reacționau. Dar îi îmbunam imediat pe suporteri. Am avut parte la Farul de coechipieri foarte buni, iar stadionul era mereu plin”, spune Ștefan Petcu.

„Eram copil de mingi la meciurile Farului și când bătea nea Fane cornerele, stăteam în acea zonă ca să văd cum dă cu exteriorul. A fost un jucător foarte mare”, spune actualul secund al lui Petcu, Doru Carali.
 
La FC Constanța evolua cu numărul 5

În cei doi ani încheiați cu promovări, echipele Farului au fost: 1980/1981 – Costaș, Stancu, Mustafa, Borali, Antonescu, Nistor, Turcu, Caramalău, Drogeanu, Livciuc, Petcu, Gache, Purcărea, Enache, Buduru, Peniu, Mărculescu, Mănăilă, Tararache, Badea; antrenori, Emanoil Hașoti și Petre Comăniță; președinte, Dumitru Sever; 1987/1988 – Gârjoabă, Răuță, Tufan, Dinu, Popovici, Vanea, Petcu, Zahiu, Iovănescu, Buduru, Roșu, Bătrâneanu, Funda, Nedelcearu, Bârboră, M. Dumitru; antrenori, Emanoil Hașoti și Petre Comăniță; președinte, Teodor Pilcă.

Petcu a jucat la Constanța cu numărul 5. „L-am ales ca la școală, că era notă de trecere”, dă o pasă cu efect, râzând, ca pe vremuri, „Fachirul de pe litoral”.

Redevenind serios, nea Fane punctează că numărul 5 corespundea postului său: „Pe atunci se respectau numerele obișnuite din zonele terenului, nu ca acum, când jucătorii zici că joacă baschet, nu fotbal, după ce numere mari poartă pe spate”.
 
Înainte de Steaua, semnase cu Dinamo

Minunățiile din teren ale lui Fane Petcu sub culorile Farului nu au trecut neobservate printre echipele mari ale campionatului, care au început să-i dea târcoale tânărului mijlocaș. Prima a fost Dinamo, cu care Ștefan a și semnat un precontract. „Nu împlinisem încă 18 ani. Dinamo a dat niște jucători la Farul, în schimbul cărora a vrut doi de la noi: unul mai experimentat și un junior de perspectivă. S-a oprit la Ion Moldovan și la mine. Moldovan a ajuns în Ștefan cel Mare, dar în cazul meu a existat un scurt-circuit. Nu știu ce s-a întâmplat, că mutarea nu s-a mai concretizat”, precizează Ștefan Petcu.

Dacă nu a fost Dinamo, a fost în schimb Steaua, cealaltă mare forță a României. Dar mult mai târziu, în 1983. Ștefan avea deja 26 de ani și era un fotbalist în plină afirmare. După nouă ani neîntrerupți la Farul, timp în care a susținut 119 meciuri și a marcat 21 de goluri, Petcu făcea pasul cel mare al carierei sale. „Era iarna anului 1983. Eram cu Farul la un turneu de pregătire la București și au venit la mine, la hotelul «Muntenia», unde eram cazați, Dumitru Ivan, șeful sportului constănțean, președintele CJEFS-ului (n.r. Consiliul Județean de Educație Fizică și Sport), și președintele Stelei, Ion Alexandrescu. M-au întrebat dacă vreau să vin în Ghencea. Bineînțeles că am acceptat. Am semnat contractul, dar am trecut efectiv la Steaua din vara aceluiași an, până atunci fiind lăsat la Farul”, povestește Ștefan Petcu.
 
De la locotenent la colonel

La cel mai galonat club al fotbalului românesc a jucat doi ani și jumătate, între 1983 și sfârșitul lui 1985, purtând numărul 8. A cucerit campionatul și Cupa cu Steaua, iar în 1984/1985 a evoluat în Cupa Cupelor. În Divizia A, a susținut 54 de meciuri și a înscris 11 goluri, începând în lotul viteziștilor sezonul și campania 1985/1986, care s-a încheiat cu câștigarea Cupei Campionilor Europeni.

În cantonamentul Stelei, era coleg de cameră cu Marius Lăcătuș. „Ne-am întâlnit din prima zi. El era mai mic ca mine și a dorit să stăm amândoi în cameră. Am fost de acord. Ne-am înțeles bine cât am fost la Steaua. Un jucător foarte bun, cu viteză, bătăios. De fapt, toată România îl cunoaște. Peste ani, ne-am întâlnit și ca adversari pe banca tehnică într-un meci Steaua – Farul. El era secundul lui Mihai Stoichiță, eu îl secondam pe Ioan Andone. Steaua a câștigat cu 1-0″, arată Ștefan Petcu.

La fel ca la Constanța, mijlocașul era unul dintre preferații tribunei și în Ghencea, care, când echipele intrau pe teren, cânta: „Toată lumea știe, Fane meserie!”, apreciind modul în care Petcu îi punea în valoare, cu pasele sale, pe oamenii de gol ai Stelei. „Le dădeam pase la toți, nu numai lui Lăcătuș sau lui Pițurcă. Cel mai bun meci al meu în tricoul Stelei a fost o semifinală de Cupă, în 1985, în care am bătut-o cu 5-0 pe Dinamo, iar eu am contribuit la toate golurile”, spune Ștefan, care a plecat din Ghencea cu gradul de locotenent. Acum este colonel în rezervă.
 
Campion cu juniorii Farului

După Steaua, în cariera sa au urmat: FC Bihor Oradea (returul 1985/1986, 5 meciuri, niciun gol), FC Constanța (1987 – 1989, 74-30), Unirea Slobozia (1989/1990, 30-10), FC Constanța (1990/1991, 19-3) și Portul Constanța (1991/1992, 25-6), la Slobozia și la Portul fiind antrenor-jucător. Pentru Farul a susținut 214 meciuri (140 în prima ligă, 74 în a doua) și a înscris 54 de goluri (24-30). Are și selecții la echipa națională B și la lotul României de până în 21 de ani. Ca antrenor la sectorul juvenil, a ieșit campion cu FC Farul în 1996 (la juniori C), vicecampion la juniori B (în 1998) și a obținut medalia de bronz la juniori A (în 2000).

Cu Farul are prezențe pe podium și la Memorialul „Gheorghe Ola” – aur în ediția 1995/1996 și bronz în 1996/1997. A activat la Farul ca tehnician între 1993 și 2008, fiind și secund la echipa mare (1997/1998), dar conducând și „tineretul”. Ca principal a activat și la Liga a III-a, la FC Hondor, în sezonul 2001/2002. Între 2009 și până de curând a ocupat mai multe funcții tehnice la FC Viitorul, cu ai cărui juniori A a ocupat locul doi și trei pe țară, în 2011, respectiv 2010. Din anul 2004, deține diploma A UEFA.
 
Ordinul „Meritul Sportiv” primit de la Traian Băsescu

În vitrina cu trofee, Ștefan Petcu a pus la loc de cinste Ordinul „Meritul Sportiv” în clasa a II-a, pe care l-a primit la București, pe 18 martie 2008, din mâna președintelui României, Traian Băsescu. Distincția i-a fost acordată „în semn de apreciere deosebită pentru câștigarea, de către echipa de fotbal a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București, a Cupei Campionilor Europeni din anul 1986 de la Sevilla și pentru întreaga activitate pusă în slujba sportului”.

De asemenea, cu prilejul zilei de 9 mai – Ziua Europei și Ziua Independenței Naționale a României, lui Ștefan Petcu i s-a oferit din partea Comitetului Național de Inițiativă Român medalia „Eroilor militari români”. Documentul a fost semnat de președintele Comitetului, gen. Gabriel Oprea (ministrul Apărării Naționale) și de copreședintele forului, gen. mr. (r) dr. Neculai Onțanu. Totodată, pe 6 mai 2011, același ministru Gabriel Oprea i-a acordat lui Petcu („component al echipei de fotbal Steaua București, câștigătoarea Cupei Campionilor Europeni, ediția 1985/1986″) diploma de excelență a Ministerului Apărării Naționale, „pentru contribuția adusă la creșterea prestigiului Clubului Sportiv al Armatei, prin obținerea celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc”.

Ștefan Petcu are doi copii, un băiat care a cochetat cu fotbalul, Ionuț Daniel (împlinește 13 ani pe 5 ianuarie 2014), și o fată, Ștefania Melania (face 16 ani pe 8 decembrie a.c.). Amândoi învață foarte bine la școală.

Sursa: Ziua de Constanța

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 04 Dec. 2013, 15:58 Actualizat: 05 Dec. 2013, 13:43 Diverse
Pe aceeași temă