„Liga I e un nivel prea înalt pentru mine”

Dan Pânzaru, portarul selecționatei U-19 a Moldovei, a fost transferat la echipa din liga secundă FC Drobeta Turnu Severin. Pentru moldovean aceasta este a doua experiență din Liga a II-a, după ce anul trecut a fost titular la echipa Arieșul Turda. Tânărul de doar 18 ani a oferit un interviu ziarului Flux.

Cum ai ajuns să joci în România?

În România am ajuns datorită fostului ofițer de presă de la echipa Zimbru, dnei Zinaida Jioară, care m-a ajutat să cunosc un impresar român, acesta, după ce a asistat la mai multe meciuri ale juniorilor de la Zimbru, echipă la care evoluam în perioada dată, mi-a făcut o ofertă greu de refuzat.

Cum este viața în România pentru un fotbalist la început de carieră, cum te-ai adaptat?

Îmi place foarte mult aici. Mă simt bine, aici îmi este și fratele, așa că mi-e un pic mai ușor pentru a mă adapta. Din păcate, ambii suntem departe de casă, dar trebuie să ne realizăm visele, iar pentru asta trebuie să facem și sacrificii.

Și fratele tău este fotbalist?

Nu. Ajunge în familie un singur fotbalist. Este aici cu afaceri.

 

De ce ai ales să semnezi pentru Drobeta?

În primul rând, pentru că este o echipă foarte bună și de perspectivă, care are ca scop promovarea în primul eșalon. Știu că pentru palmaresul meu va conta o astfel de experiență.

 

Cum ai fost primit de colegi?

Am venit la echipă în luna noiembrie. Sunt foarte mulțumit de modul în care am fost primit, mi-au fost oferite toate condițiile necesare pentru a progresa.
Băieții sunt extraordinari, foarte prietenoși, sunt fericit că am ajuns aici.

Fiind liber de contract, presupun că ai avut mai multe oferte. Ce alte oferte ai primit și dacă ai primit oferte din Moldova sau din străinătate?

Din Moldova nu am avut nicio ofertă, pentru mine Moldova e un capitol închis, nu am la ce să mă întorc aici și nu o voi face niciodată! Am mai avut ceva oferte din Liga II și chiar o ofertă din Liga I, însă trebuie să fiu realist, pentru moment, Liga I e un nivel prea înalt pentru mine, aici e România, nu e Moldova. Din păcate, din unele probleme birocratice, nu am mai putut continua la Arieșul și am ales din toate ofertele echipa din Turnu Severin.

 

În campionatul trecut al Ligii a II-a ai fost una dintre surprize, impunându-te fără drept de apel în fața mult mai experimentaților contracandidați dintre buturile Arieșului. Ai fi dorit să rămâi la echipă dacă nu existau acele probleme cu reședința sau doreai o schimbare?

Când am venit acolo eram 6 portari, eu eram cel mai mic (râde). Cred că titularizarea a fost ca o răsplată a muncii mele. Am muncit foarte mult pentru a ieși învingător pentru postul de titular, a fost o experiență unică și de bun augur pentru mine. Mi-aș fi dorit foarte mult să rămân acolo, mă simțeam extraordinar, dar, din păcate, nu a fost să fie. Îmi pare foarte rău, dar asta e viața unui fotbalist profesionist, azi ești la o echipă… mâine nu mai ești. Trebuie să merg înainte și cu capul sus.

 

Crezi că vei mai prinde echipa de bază la Drobeta?

E o întrebare fără răspuns pentru moment. Nu vreau să par prea sigur și îngâmfat, eu voi munci foarte mult și voi da totul pentru a prinde primul 11, dar concurența e foarte mare și, în același timp, e benefică, nu poți crește fără să ai concurență.

 

Drobeta acum e pe locul 2, au mari șanse de promovare în eșalonul superior al fotbalului din România. Speri că la toamnă vei apăra în Liga I?

Mai am multe de învățat, nu mă grăbesc să debutez în Liga I. Iar dacă Drobeta va promova, sunt sigur că se va schimba mai mult de jumătate de echipă. Așa se face în țările cu un fotbal dezvoltat, nu toți liderii din Liga II au valoare de Liga I.

Dan, știu că e o discuție foarte dureroasă pentru tine, însă dacă ne poți explica pe scurt unde s-a produs “ruptura” între tine și antrenorul selecționatei U19, Vlad Goian, care nu te-a folosit în cele mai recente preliminarii, deși ai fost convocat la lot.

Într-adevăr, a fost o zi ce nu o voi uita niciodată. În ziua aceea am plecat cu lacrimi în ochi de la hotel, nu doresc nimănui să treacă prin clipele prin care am trecut eu. Nu știu unde s-a produs ruptura, sunt singur de un anumit lucru, a procedat foarte incorect față de mine, deși înțelegerea a fost alta.

Cei prezenți la meci au fost foarte indignați de prestația portarilor, mai ales în meciul contra Italiei. Ce simțeai când greșea portarul dintre buturile selecționatei noastre?

Nu vă pot da un răspuns concret la această întrebare, lumea a apreciat ce e bine și ce e rău. Însă am fost foarte indignat când suporterii strigau în adresa dlui Goian să schimbe portarul, iar el le răspundea că nu mai sunt portari (ce sunt eu, atacant?).

 

Ai discutat cu dl Goian după aceste preliminarii sau cu cineva din staff?

Nu, nu am fost contactat de nimeni de la FMF și nici de stafful tehnic. Am revenit în România cu un gust amar al preliminariilor.

 

Din surse neoficiale se vehicula ideea că ai fost ofertat să joci pentru România, poți confirma sau dezminți acest zvon?

Au fost ceva mici discuții, nimic oficial. Nu voi renunța la visul de a apăra culorile țării mele.

 

Deci, speri ca pe viitor să se schimbe atitudinea față de tine?

Sigur că da. Chiar aș vrea să se schimbe această situație, eu voi munci la fel de mult cum am făcut-o și până acum. Antrenamentele și meciurile vor demonstra asta, dar dacă nu este nevoie de mine, aș vrea să știu și eu asta.

 

Să vorbim un pic de naționala mare. Ce crezi că lipsește echipei noastre?

Avem un lot foarte bun, cred că ne-a lipsit norocul, iar ghinionul ne-a fost cel mai bun „prieten”. Sper ca în 2009 să nu ne lipsească norocul, să avem un an mai bun, asemănător cu sfârșitul anului 2007, când am obținut cele 3 victorii și egalul contra Turciei.

 

Care ai dori să fie evoluția carierei tale?

În 2-3 ani vreau să prind un transfer „afară”, însă pentru asta voi munci foarte mult și sper să-mi reușească. Visul meu e să ajung la echipa mea de suflet, Real Madrid (râde), dar sunt cu „picioarele pe pământ”.