În timp ce mulți poate încă mai privesc peste Ocean cu speranța “visului american”, la Satu Mare pare că s-a inversat curentul. Atrași de ceea ce ei numesc “fotbal adevărat”, Patryk Siwiec, Jakob Larson, Carlos Madrid și Tyreese Meas au ajuns în nord-vestul României și s-au îndrăgostit iremediabil.
Povestea lor a început cu o căutare pe Google și un program de vize pentru fotbaliști. Nu știau nimic despre România, dar dorința de a demonstra că pot face față în fotbalul european i-a adus direct la Satu Mare. Astăzi, nu se mai simt străini. Se simt acasă, într-un loc în care oamenii îi tratează cu respect și căldură.
Dintre cei patru, Patryk Siwiec este deja de-al casei. Polonez la origine, dar format în America, Patryk se află în România de patru ani și este singurul care a reușit să stăpânească capcanele limbii române. Pentru el, Satu Mare nu mai este o escală în carieră, ci un punct de reper pe harta sufletului.
“Îmi place foarte mult lumea de aici. Toți vorbesc frumos cu mine, sunt foarte fericit. Pentru mine, casa mea e Satu Mare”, spune Patryk, cel care a devenit, între timp, cel mai bun ambasador al țării noastre, chemându-și prietenii de peste Ocean să descopere România.
Superscore, singura aplicație cu statistici complete pentru Liga 3. Instalează acum!
Deși are pașaport american, inima lui Patryk bate în ritmul tribunelor din Polonia. Visul său rămâne să îmbrace tricoul naționalei lui Robert Lewandowski.
Adaptarea la cultura locală a trecut, inevitabil, prin stomac. Dacă în America fotbalul se joacă adesea „de fun” prin universități, în România, ei au descoperit o altă disciplină, dar și tentații pe măsură. Cei patru au învățat repede care sunt bunătățile gastronomiei române.
„Mici. Îmi plac micii la grătar. Tot, tot, tot! Pentru mine mâncarea este numărul unu, dar dacă ești fotbalist e greu. Avem meci sâmbătă, după meci pot un pic de mici sau sarmale, dar trebuie disciplină”, mărturisește Patryk, zâmbind.