Zuluf, Finu” și Piticu’

Pierzându-l pe Pârvulescu, Dinamo va învăța că transferurile nu se fac cu telefonul de la Miami, ci aici, în țară, băgând curse cu mașina pe Valea Prahovei, întâlnindu-te cu partenerii la Predeal, după ce i-ai sunat pe drum, de la Sinaia. La Miami poți să te ascunzi, poți produce și vinde șaorma, de acolo poți intra în direct la televiziuni, poți declanșa războaie care nu vor avea loc niciodată, dar pentru a transfera trebuie să fii aici, să vezi, să simți, să alergi, să exiști. De la Miami nu poți declanșa nici măcar un război Capulet vs Montague cu propriul naș, pentru că el e aici și va câștiga, în timp ce tu ești acolo și vei pierde.

Așadar, pentru banda stângă Dinamo nu-l va avea pe Pârvulescu, ci pe Zuluf, opera de început a carierei manageriale a lui Florentin Petre. Acum un an, Piticul de aur al lui Dinamo participa la ultimul cantonament al îndelungatei sale cariere. Cu Victoria Brănești, în Poiană, alături de niște puști care alergau ca dracii. A pus ochii pe doi dintre ei, Zuluf, cu cea mai bună viteză pe 50 de metri din toate echipele care au făcut vizita medicală la București și Ispir, fotbalistul cu cea mai ridicată capacitate de efort. Date pe care fotbalistul pe-atunci Florentin Petre și le-a notat în minte, iar când a devenit manager, a scos lista mentală și a acționat.

Asta trebuie reținut, nu amănuntul tabloid și idiot înfățișat ieri, că Zuluf ar fi băut supozitoare. Un scrib provincial a auzit povestea la cineva, care o auzise la altcineva și i-a dat drumul „la centru”. Dacă mai vine vreun jucător din necunoscut la o echipă mare, o să aflăm că ăla nu bea supozitoare, ci își bagă drajeurile în locul cu care se scriu articolele atît de profunde!

Editorial de Alin Buzărin