Comitetul Executiv al FRF a recunoscut indirect: Comisia de Apel a refuzat licențele fără temei regulamentar!

În ședința de ieri a Comitetului Executiv al Federației Române de Fotbal s-a aprobat modificarea art.25 alin.1 din Regulamentul de procedură al comisiilor de licențiere.

În urmă cu cinci zile am scris că Timișoara a pierdut pe mâna ei apelul la TAS pentru că armata de avocați cu care se lăuda patronul Marian Iancu nu a sesizat un mic amănunt, o omisiune din Regulament, care nu permitea Comisiei de Apel să refuze acordarea licenței.

În finalul argumentației am precizat că punctul meu de vedere poate fi confirmat sau infirmat „decât în urma unui proces în instanțe civile (deoarece toate căile sportive de atac au fost epuizate) a cărui temă să fie tocmai competența Comisiei de Apel. O altă cale ar fi ca în vară să apară un caz similar, cu apel la TAS, în care să fie atacată competența Comisiei de Apel de a refuza acordarea licenței, dacă Regulamentul de Procedură al Comisiilor de Licențiere va rămâne în forma actuală”.

Ieri, Comitetul Executiv a blocat a doua posibilitate, completând art.25 alin.1, lit.a) acordând astfel competență Comisiei de Apel de a refuza licența.

Iată cum a fost formulat noul text al art.25 alin.1 lit.a):

a) admite apelul, atunci când îl găsește întemeiat, desființează hotărârea Comisiei pentru acordarea licenței cluburilor și dispune acordarea sau refuzarea licenței, după caz

În urma articolului apărut pe site-ul nostru, FRF a trimis un drept la replică, pe care îl vom publica mai jos.

Domnul Florin Alboiu, sezizând o formulare incompletă a procedurii în fața Comisiei de Apel a Sistemului Național de Licențiere, respectiv articolul 25 din Regulamentul de procedură al comisiilor de licențiere ale Federației Române de Fotbal, ajunge să afirme, fără temei, că deciziile de refuzare a licenței cluburilor SC Fotbal Club Timișoara SA și Clubul de Fotbal Gloria 1922 Bistrița de Comisia de apel evocată nu sunt regulamentare!

Caracterul trunchiat și tendențios al citirii, sau nu, a întregului Regulament de licențiere este demonstrat de neluarea în seamă a următoarelor articole din Regulamentul național de licențiere a cluburilor și de fair-play financiar, ediția 2010, în baza cărora s-au pronunțat deciziile de refuzare a licenței unor cluburi care primiseră licența din partea Comisiei de licențiere – prima instanță, admițându-se apelul directorului de licențiere:

– articolul 4 – Responsabilități, punctul 3 „Licențiatorul are următoarele obligații:
a) înființarea unei administrații de licențiere corespunzătoare, conform prevederilor articolului 5;
b) înființarea a cel puțin două organisme de decizie, conform prevederilor articolului 6;
c) întocmirea unei liste de sancțiuni, conform prevederilor articolului 7;
d) definirea procesului de bază, conform prevederilor articolului 8;
e) evaluarea documentației înaintate de cluburi pentru a stabili dacă aceasta este corespunzătoare și dacă au fost îndeplinite toate criteriile, respectiv pentru a stabili dacă mai sunt necesare alte informații, conform prevederilor articolului 9;
f) asigurarea unui tratament egal pentru toate cluburile care solicită licența și garantarea deplinei confidențialități în ceea ce privește informațiile furnizate de cluburi pe parcursul procesului de licențiere, conform prevederilor articolului 10;
g) acordarea sau nu a licenței.

– articolul 6 – Organismele de decizie, punctul 4 „Apelurile pot fi înaintate de către:
a) solicitantul de licență, împotriva refuzului de acordare a propriei licențe de Comisia de primă instanță;
b) un club licențiat, împotriva decizie de retragere a propriei licențe de Comisia de primă instanță;
c) licențiator, prin intermediul Directorului de licențiere, împotriva deciziei de acordare a licenței unui club de Comisia de primă instanță” și punctul 5 „Comisia de Apel ia decizii în baza deciziilor Comisiei de primă instanță, respectiv în baza tuturor probelor furnizate de solicitantul de licență sau de licențiator în cererea scrisă de apel, până la termenul-limită stabilit în procedura de apel, conform prevederilor de la punctul 10”.

– articolul 15 – Criterii generale, punctul 1 „Cu excepția criteriilor definite la punctul 2 de mai jos, criteriile definite în acest capitol trebuie îndeplinite de cluburi în vederea primirii unei licențe de participare la competițiile de club UEFA și la campionatul național Liga I.”

Prin urmare, pentru a obține licența, clubul solicitant trebuie să facă dovada că îndeplinește toate condițiile și cerințele minime la cele cinci criterii de licențiere: sportiv, de infrastructură, personal și adminstrație, juridic și financiar.

În cazul SC Fotbal Club Timișoara SA, existența unor datorii financiare restante către alte cluburi din transferul jucătorilor – articolul 46, precum și existența unor datorii financiare restante către bugetul statului – articolul 47 au fost motivele regulamentare pentru care s-a refuzat licența.

În ceea ce privește soluția ce poate fi pronunțată de Comisia de Apel a Sistemului Național de Licențiere, în cazul în care apelul este introdus de directorul de licențiere, este evident că, dacă apelul este întemeiat, soluția nu poate fi decât refuzarea licenței.

Răspuns la dreptul la replică al Federației Române de Fotbal

Sunt cu totul de acord cu poziția FRF, cum de altfel reiese din articolul Timișoara a pierdut pe mâna ei apelul de la TAS, publicat pe data 8 decembrie 2011, că pe fondul dosarului de licențiere cele trei echipe, FC Timișoara, Gloria Bistrița și FC Bihor Oradea nu puteau obține licența de club profesionist. Acest fapt l-am susținut toată vara. Dar, după cum se confirmă din primul rând al precizărilor federale, am observat o formulare incompletă a procedurii.

Faptul că directorul de licențiere are dreptul să facă apel și să solicite refuzarea acordării licenței nu implică automat și COMPETENȚA Comisiei de Apel de lua această decizie.Deciziile pe care a doua instanță a Sistemului Național de Licențiere le poate lua, în absența altor dispoziții, sunt cele care sunt stipulate la articolul 24 alin.1 după formularea: Comisia de apel, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții:”

La TAS, dar și în instanțele civile, foarte multe cauze sunt decise pe vicii de procedură, de o chichiță juridică sau o omisiune. Dacă nu ar fi stat așa lucrurile, atunci ce sens mai avea, de exemplu, ca la Lausanne să se piardă timpul cu determinarea faptului dacă apelul directorul de licențiere a fost introdus în termenul stabilit de regulament sau nu.

Cel puțin, hotărârea Comitetului Executiv a rezolvat o problemă veche: acum Comisia de Apel are toate competențele, în spiritul Manualului de Licențiere.

Dacă tot s-a vorbit de fondul dosarului de licențiere: cum se face că având problemele cunoscute, confirmate de Motivarea deciziei TAS, FC Timișoara (dar situația este similară și în cazul celorlaltedouă cluburi) a primit licența în prima instanță?

PS. Citesc regulamentele de licențiere din scoarță în scoarță, în fiecare an. Altfel, nici nu aveam cum să observ formularea incompletă. Alții, an de an, le redactează și repetă formularea incompletă.

articol scris de Florin Alboiu