Dans pe sârmă, la înălțime

Dincolo de prestația dezamăgitoare
a UTA-ei la Oradea, prestație care a generat un rezultat, totuși,
bun, cred că e mult mai important de subliniat ce-și propune cu
adevărat Bătrâna Doamnă pentru retur. Va fi un dans pe sârmă la
mare înălțime, cu bătaie destul de lungă, asta în cazul în care
iese ceva.

Altfel, viitorul apropiat va fi
iarăși plin de situații-limită și multă tensiune. Pe scurt, UTA
caută să promoveze în Liga I și vede acest obiectiv drept singura
soluție de-a scăpa de datorii. Ideea poate nu e rea, numai că e
riscantă și presărată cu necunoscute.

Cum scăpă UTA de datorii,
promovând? Utiștii se bazează pe banii din drepturile TV, circa
800,000 de euro, pe care-i va primi din partea Ligii Profesioniste
de Fotbal. Ar fi o sumă care nu doar ar acoperi datoriile presante
și mari ale clubului – gen Vasiljevic, 230,000 de euro -, ci ar și
permite alte cheltuieli, cu condiția ca alți creditori să nu simtă
miros de bani și să-și ceară sumele înapoi.

În acest caz, pericolul nu ar veni
dinspre Sandu Ion, Giovanni Catanzariti ori Alexandru Meszar, care
au intervenit cu bani, ci eventual dinspre Nicolae Badea sau Ion
Pietraru, care figurează printre creditorii UTA-ei.

O tentativă de promovare de dragul
celor 800,000 de euro din partea LPF e însă extrem de riscantă, în
condițiile în care UTA nu știe în acest moment dacă din sezonul
viitor se poate baza pe sprijinul sponsorului principal,
Universitatea Vasile Goldiș, și pe cel al autorităților locale.

Cu alți 500,000 de euro din partea
sponsorului și cu 250,000-300,000 de euro dinspre CLM și CJA,
bugetul clubului-fanion s-ar rotunji, dar tot n-ar fi suficient, în
condițiile în care un sezon decent în Liga I ar presupune minim
2-2,5 milioane euro. Sigur, oficialii utiști cred că le-ar fi mai
ușor să atragă sponsori, pentru completarea bugetului, având o
echipă în Liga I, deși ideea e discutabilă.

În paralel cu calculele legate de
posibilul viitor buget, e necesară o discuție în plan sportiv:
presupunând că se reușește promovarea la capătul sezonului, ce te
faci cu echipa? Ar trebui întărită și ajustată, astfel încât să nu
pornească la drum cu statutul de victimă sigură. Iar o ajustare a
lotului presupune, desigur, bani. Utiștii n-au ignorat acest aspect
și – cred ei – ar reuși să aducă doi-trei jucători utili și nu
foarte scumpi, celorlalți rezervându-le o creștere salarială de
maxim 20-25%.

Calculele de mai sus degajă o
oarecare disperare. Să zicem că UTA ar fi în stare să obțină o
promovare trasă de păr. Să te bazezi însă, în sezonul viitor, pe un
buget de 2-2,5 milioane de euro, în condițiile în care doar 800,000
sunt siguri, e cam mult și implică riscuri. Practic, UTA nu știe
dacă Universitatea Goldiș va continua să sponsorizeze, aportul
CLM+CJA este incert, iar eventualele sponsorizări sunt și ele mai
mult teoretice.

Faza e că utiștii nici nu prea au
de ales. În fond, ce să facă acum? Să nu-și propună nimic și să
lase echipa să navigheze spre necunoscut? Să renunțe la jucătorii
experimentați, să insiste pentru niște tineri care nu-i aparțin? Să
încerce promovarea, să o obțină și să pună apoi echipa pe tavă
autorităților locale? Practic, toate variantele de mai sus conțin
aceleași necunoscute – continuă UVVG, CLM și CJA, vin sponsori? –
motiv pentru care situația, oricare ar fi ea, e fel de
complicată.

Dureros este că șefii UTA-ei, când
au schițat planul în baza căruia acționează, au încercat să
privească în viitor și nu au exclus o eventuală promovare, urmată
de un campionat în Liga I finalizat cu o retrogradare, cu condiția
realizării baremului de 25 de puncte. Practic, nu se încearcă decât
căutarea unor mijloace prin care clubul să scape de datorii, astfel
încât parcursul sportiv să-i fie afectat cât mai puțin, în
condițiile unor riscuri mari. Și de fapt nu se face decât să se
plătească mai departe facturile neachitate de alții. Pe nervii
tuturor.

Articol scris de Sebastian
Șiclovan