Mai talentat ca Gabriel Torje. Așa era considerat Adrian Zaluschi (29 de ani) de mulți oameni de fotbal din Timișoara, în frunte cu Miroslav Ghiuhici, cel care a lucrat la juniori și cu Torje. Mijlocașul central nu a avut însă norocul unei ascensiuni fulminante, iar în 2014, accidentare sa la cap șoca fotbalul românesc. Decarul Ripensiei juca pe atunci la UTA, cea veche, și a suferit o triplă fractură craniană într-un meci la Bistrița. Era pe val atunci, iar după o pauză de aproape un an și o operație complicată, a început cu pași mici să joace din nou la Ripensia. Recent, timișoreanul a mai suferit o accidentare ce putea să-l facă să rateze mare parte din tur.
De data aceasta însă, nu a mai fost vorba de o operație de 6 ore, titan și o recuperare grea. Pentru o ruptură musculară de 1,5 cm, Zaluschi a fost trimis de Ripensia la Belgrad, la celebra Marijana, iar în patru zile, vindecătoarea sârbă i-a rezolvat definitiv problema! „Mi-am revenit foarte repede. Am avut o ruptură de un centimetru și jumătate, iar după patru ședințe la ea, ruptura s-a închis și mi-a rămas o cicatrice de 5 mm. O experiență bună și benefică”, spune Zaluschi despre vizita în Serbia. De cum a ajuns, jucătorul s-a cazat în hotelul unde și există cabinetul vindecătoarei. Acolo, mai erau la tratamente doi jucători din țări din regiune, unul fiind din Ungaria.
Despre vindecarea rupturilor musculare realizată de Marijana Kovacevic circulă multe legende. Ba că folosește placenta de om, ba de cal. Zaluschi a explicat că i s-a făcut o electrostimulare cu o soluție. „Așa spune toată lumea. Dacă s-ar spune că e cu placentă, toată lumea ar încerca, nu? Eu zic că nu e cu placenta. Nu știu ce să zic. Îți pune un aparat de electrostimulare, iar în capăt are un tub în care e o soluție roz. Te apasă pe ruptură direct și îți face masaj timp de o oră. Doare, pentru te apasă pe ruptură, dar suporți. Mă gândesc că acea soluție intră în mușchi”, a povestit decarul.
În patru ședințe, ruptura dispare!
La început și după a patra ședință, Marijana i-a făcut ecografii, iar după a patra ședința, ruptura a dispărut! Mulți o numesc „vrăjitoare” pe sârboaică, dar timișoreanul spune că e o femeie foarte caldă. „E o femeie normală, de treabă. Când am ajuns acolo în prima zi aveam impresia că o știu de o grămadă de ani. Chiar te simți ok la ea. Nu e vrăjtioare și ce mai spune lumea. Din ce am înțeles, rețeta soluției a moștenit-o de la tatăl ei, că și el făcea același lucru înainte. Nu e vrăjitorie. Și eu auzisem că trebuie să mergi acolo, să fii pozitiv, să te gândești că îți va trece. Eu, sincer să fiu, în primele două zile am crezut că nu îmi va repara ruptura, la cum simțeam durerea. Când plecam de la ea îmi era bine, după primele zile, dar spre seară mă luau durerile. Prima zi la fel, a doua zi la fel. Am cedat puțin ca moral. Am făcut și a treia ședință și a patra și ultimele două au fost extraordinare. Când m-am ridicat de pe scaun am zis că nu mai aveam nimic. Am condus spre casă și am mai simțit durerea după, și acum mai simt, pentru că mușchiul e rigid și mă mai doare. Dar important e că pe ecografie nu mai e ruptură”, a povestit Zaluschi.
Adrian Zaluschi a avut acum o ruptură la aductori, la piciorul stâng. În trecut a mai avut o accidentare similară, dar la dreptul, și vindecarea „clasică” l-a mai lăsat cu dureri. Acum, va fi precaut, urmând și sfaturile kinetoterapetului Adrian Gherovăț. „Ea mi-a zis că poate relua activitatea, dar ușor. Fără șuturi la poartă, schimbări de direcții. Dar nu m-am băgat direct, fac niște antrenamente cu kinetoterapeutul nostru care e și la echipa națională. Nu e chiar cum zice ea, că după patru zile întinerești. Mi-au mai rămas niște hematoame, cicatrici, care se duc încet-încet”, spune fotbalistul.
Meșă de titan, montată pe viață în craniu
Oricum ar fi recuperarea după ruptură, cu siguranță după accidentare din 2014, acum lui Zaluschi totul i se va părea suportabil. Era minutul 78 al meciului Gloria Bistrița – UTA, iar Zaluschi s-a ciocnit de Olimpiu Bucur. A suferit o triplă fractură craniană cu hematom subsudural. Medicii i-au montat o plăcuță de tian, cu care e obișnuit. „Am o meșă de titan, un fel de sită, ca să crească țesut prin ea. Atâta timp cât o protejez, e ok. O port toata viața, pentru că nu mă deranjează. Am mai fost cu avionul, nu am treabă. Mi se spunea că voi avea probleme cu presiunea, dar nu e așa. Uneori, mă mai doare când se schimbă brusc vremea”, spune fotbalistul Ripensiei.
A fost o cumpănă mare pentru timișorean, poate cea mai mare a vieții. Un club de Liga I dorea să-l transfere. „M-am gândit în zilele de după dacă să mai joc fotbal sau nu. Dar nu-mi vedeam altfel viața fără fotbal. Aveam 24 de ani, eram la UTA, am avut meci cu Bistrița. Jucam bine, eram pe val. La Bistrița mi-au făcut un CT, au văzut că e hematom și se umflă și m-au dus rapid la Cluj. Acolo m-au ținut până dimineața, când m-am operat. Am stat 6 ore în operație. Psihic am trecut peste mulțimită familie și prietenei mele, că au fost lângă mine și m-au ajutat mult. Când eram la UTA aveam promisiuni că voi ajunge în Liga i. Dar s-a întâmplat acea accidentare și m-a dat înapoi foarte mult. Asta este, nu ai ce să faci. În viață ba esti sus, ba ești jos”, a rememorat Zaluschi.
După ce a stat pe tușă. Delegatul echipei, Adrian Onica, l-a convins să vină la Ripensia, în Liga a IV-a. Era anul 2015. Zaluschi are acum 30 de ani, joacă cu ripensiștii în Liga 2 și pentru jumătate de sezon, a fost împrumutat la ACS Poli, chiar înainte ca echipa să retrogradeze. A prins câteva meciuri în primul eșalon, dar nu suficient. Zaluschi e convins că nu acela a fost „ultimul tren”. „Cred că aș putea să mai duc, mai ales că fizic, nu sunt genul care imediat pune kilograme. De ce nu, cu Ripensia. Deși e greu, dacă nu faci investiții și aduci echipa la un nivel de Liga I e greu. Eu m-aș bucura foarte mult să ajungă orice echipă timișoreană”, crede mijlocașul.
Iar spre finalul carierei, „Zalu” de gândește chiar să joace pe noul stadion promis Timișoarei, deși nici el, la fel ca mulți timișoreni, nu e convins de intențiile autorităților. „Nu știu, ei tot promit și nimic nu se întâmplă. Ba că-l demolează, ba că-l fac. Sper să facă un stadion frumos, pentru că e nevoie pentru public, și pentru fotbaliști”, a mărturisit Zaluschi.
Cât despre UTA, chiar după accidentare lui, „Francisc Neuman” s-a dărâmat, iar la primăvară, se promite inaugurarea noii arene. Zaluschi le dorește doar binele arădenilor. „Eu le țin pumnii și în campionat, sunt o echipă candidată la promovare”, a adăugat jucătorul.
Articol scris de Anda DELIU