Pentru o familie cu opt persoane stadionul din Odobești este „acasă”

Cu toate că despre stadioane se spune că sunt „casa fotbalului”,
stadionul din Odobești (Vrancea) este locul căruia o familie de opt
persoane din oraș îi spune „acasă”. Pentru că nu au o locuință,
autoritățile locale au permis familiei respective să locuiască
acolo, până când primăria le va amenaja un loc corespunzător pentru
a putea locui. Damian Ștefan, soția lui, Cazacu Niculina și cei
șase copii ai acestora împart două cămăruțe din incinta vestiarelor
echipei de fotbal locale.

„Suntem de nouă ani și ceva aici, e destul de greu,
pentru că e spațiul mic și nu sunt condiții prea bune, stăm opt
persoane în două camere. Primarul ne-a spus că o să ne facă o casă
aici lângă stadion, mai sperăm, pentru că așa e
greu”, declară Damian Ștefan.

Cu toate că Primăria Odobești le-a
furnizat o locuință la unul din blocurile sociale din oraș, aceștia
refuză să se mute acolo pentru că, spun ei, condițiile sunt mai
proaste decât cele actuale. „Mi s-a dat locuință la
blocul «Nato», dar unde să mă duc cu copiii în mizeria
aia?”, susține capul familiei. Acesta nu s-a aflat
dintotdeauna în această situație. În urma unei tranzacții
imobiliare prin care a pierdut casa, a trebuit să se mulțumească cu
locația actuală. „Am avut o casă pe Nicolae Ioniță, dar
a vândut-o fratele meu și pe mine m-a dat afară ca pe un câine. Am
fost nevoit să plec și stau aici de pe timpul fostului primar
Fudulică”, susține Damian Ștefan.

Are grijă
de teren

Pentru că locuiește la stadion, tot el se îngrijește de acesta,
având grijă ca suprafața verde să fie în condiții bune pentru
meciurile echipei de fotbal din Odobești, care activează în liga
județeană. „Eu am grijă de teren aici, îl tund, îl ud,
îl tușez înainte de meciuri, fac toată munca posibilă pe terenul
ăsta.Trebuie să am grijă de teren, îl tund la două săptămâni ca să
arate bine și să fie bun pentru meciuri. Trag de mațul ăsta de
furtun pe tot terenul ca să îl ud peste tot”.

Cei opt membri ai familiei de la stadion nu se descurcă foarte
bine nici cu banii. Ei primesc un ajutor social, alocațiile
copiilor, iar capul familiei mai lucrează cu ziua pentru un ban în
plus. „Acum luăm un ajutor social de 229 de lei pe lună
plus alocațiile copiilor, 409 lei. Bani aruncați în vânt, cum îi
luăm, așa îi dăm. Se duc pe mâncare, medicamente, acum pe
spitalizări că am un băiat care și-a rupt mâna. Eu mă duc, mai
muncesc cu ziua ca sa ne descurcăm. Eu sunt tractorist de meserie,
dar acum lucrez prin construcții, pe unde apuc. Trebuie să
muncești, că nu-ți dă nimeni un leu.” Cei opt se
gospodăresc acolo cum pot. Și-au amenajat chiar și o mică grădină,
în care au plantat de-ale gurii, „roșii, castraveți, ce
trebuie pentru casă”.

Până când vor reuși să aibă casa lor, țâncii se vor juca în
continuare „de-a fotbaliștii” pe teren, rufele vor atârna în fața
camerei unde se schimbă arbitrii, iar grădina va crește în voie
lângă terenul de antrenament.

Articol scris de George
Dumitru