București. Anul 2078. Ana Cocodan, auto-proclamata urmașă a unei influencere din primul sfert de veac, se mândrește pe Instagram că ”rulează” câte zece bărbați deodată. Oamenii aproape că nici nu-și mai aduc aminte, cu nasul în platforme de likeuri, de iubirea romantică și concepte de suflete-pereche. Nu este singurul lucru care s-a schimbat. Sportul aproape că nu mai există ca și concept, nici de competiție profesionistă, nici de recreere, baș, nu mai are nici valențe pentru „sprijin” estetic, căci oamenii își injectează diverse substanțe în corp pentru a fi atrăgători.
Firește, suntem într-o eră în care au murit și ziarele. Nu doar cele online, ci și conceptul de presă online. Omenirea a ”depășit” faza în care plătea pentru ca alți oameni să îi informeze pe ceilalți despre lucrurile importante. Totul este pe Instagram. Facebook a murit demult, după ce Elon Musk a decis compromiterea linkurilor, a muzicii sau a oricărei informații interesante transmise.
Pentru sâni goi, s-a păstrat Instagram și Tik-Tok. Ultimul război documentat în mass-media a fost cel din Ucraina, astfel că s-a diluat și conceptul. Oameni curajoși, care făceau o meserie deja dispărută, au arătat lumii întregi cum rușii au comis un genocid. Ulterior, lumea a început să nu mai fie interesată de așa ceva. Nimeni nu mai știe dacă sunt războaie.
În 2078, oamenii nici nu mai sunt interesați de granițe, identitate națională sau, în esență, de cine sunt cu adevărat. De mici, sunt într-o goană veșnică după like-uri și urmăritori. Bărbați au ajuns să fie și ei influenceri de modă. Conceptul de televiziune e și el dispărut. Există un ecran în fiecare casă, firește, de unde liderii politici intră, din când în când, în casele oamenilor. Nu suntem ca în ”1984”, ca oamenii să fie atât de închistați. Ei sunt absorbiți de likeuri și live-uri pe marele ecran din casă. Sfertul de oră de faimă warholian e demult o certitudine. Cărți, firește, nu mai citește nimeni. De altfel, există oameni care nici nu mai știu să folosească vechiul concept de alfabet fonetic. Se comunică mult prin emoticoane sau apeluri video. Uneori, copiii părinților (conceptul de familie e mult diluat) mai demodați sunt puși să asculte câte un străvechi audio-book moștenit de la bunici.
Cum s-a ajuns astfel? Ei bine, pe site-urile de informație, începând cu cele de presă, nu a mai vrut nimeni să lucreze. La fotbal, se urla la ziariști. Inclusiv un vechi superstar al fotbalului românesc, Hagi, făcea asta, până când a fost lăsat sistematic singur la conferințe. Între timp, fără presă, conferințele au devenit un monolog umflat. Echipele de fotbal au ajuns să transmită pe diverse platforme diverse mesaje în care lumea nu mai știa dacă să creadă sau nu. Nu mai era cine să facă investigația jurnalistică. Străvechii scribi au plecat, rând pe rând, din profesie. Sătui să fie plătiți prost, cu întârzieri, de multe ori la negru. Să fie numiți analfabeți (în 2078 acest lucru nu mai este o problemă), vânduți, corupți, oamenii au plecat. Unii au devenit purtători de cuvânt (altă meserie dispărută între timp). Alții s-au săturat de amenințările cu moartea și bătăile. Unii au devenit și lucrători la salubrizare.
Oamenii au ajuns să se îndepărteze și de sport. Nimeni nu mai avea certitudinea că un meci era sau nu blat. Meciurile astăzi se transmit arareori și pe mute, pentru că nu mai există cine să le comenteze. Fiecare echipă își posta orice aberații ridicole pe rețelele de socializare. Astfel, oamenii au ajuns să nu mai știe cine a câștigat. Iar sportul a devenit neinteresant. Tinerii sunt captivați de a se poza în chiloți și într-o mare goană după bani. Repede, lumea a devenit neinteresată și de politică. Nu se mai găsea nimeni să scrie de politicienii corupți. Una dintre ultimele ziariste a fost Emilia Șercan, amenințată cu moartea pentru meseria ei. Nu a mai vrut nimeni să fie amenințat.
Lumea în 2078 nu-și mai pune multe întrebări. Oamenii au certitudinile aprecierilor pe rețelele de socializare. Granițele nu mai sunt clare și cunoscute. Oamenii sunt ușor de controlat, pentru că pasiunea majorității este banul, un lucru ușor de gestionat de lumea politică. Unii, mai bătrâni, vorbesc că în 1978, copiii străbăteau orașe întregi pentru a lua un ziar despre fotbal. Astăzi, toată lumea are un telefon și un ecran în casă. Unii se întreabă, adesea, dacă ce le vorbește Fratele cel mare pe ecran e real, dar nu au ce face, pentru că nu pot verifica ce li se spune. Lumea s-a transformat mult fără ingrații ziariști, ultimii dintre ei, decedați după o bătrânețe plină de lipsuri, cu o pensie mizeră. S-a ajuns la asta, pentru că întrebările erau mereu întâmpinate cu violență. Verbală, fizică. Uneori, ziaristele erau postate pe site-uri de escorte.
Într-un București în care oamenii trăiesc mergând pe stradă cu capul în telefon, mai există o veche relicvă. Se numea Casa Scânteii. Legenda spune că s-a numit și Casa Presei Libere, dar nimeni nu mai poate defini ce înseamnă, exact, liber. Clădirea e goală de decenii, e tot unde a fost și în în 1978, dar nu o mai vede nimeni. Acolo, firește, nu mai stă nimeni. La București e mereu noapte.
București, 2078. Ziariștii au plecat ca să nu vă mai deranjeze niciodată.
https://www.prosport.ro/fotbal-intern/gica-hagi-scandal-la-conferinta-de-presa-dupa-fc-arges-farul-constanta-daca-vreti-circ-facem-circ-19439119
https://liga2.prosport.ro/seria-1/conducerea-ripensiei-a-anuntat-ca-in-acest-moment-planul-este-de-a-inscrie-echipa-in-liga-3-in-noul-sezon-dumitru-mihu-din-nou-agresiv-cu-presa-19224364
https://liga2.prosport.ro/liga-3/video-jurnalist-liga2-ro-lovit-de-presedintele-echipei-viitorul-simian-motivul-este-unul-incredibil-19227041
https://liga2.prosport.ro/liga-3/amenintari-in-stil-arab-din-partea-fostului-selectioner-al-siriei-pentru-corespondentul-liga2-ro-din-mehedinti-sa-nu-ne-intersectam-ca-facem-accident-motivul-e-u-19221397
https://liga2.prosport.ro/seria-1/patronul-ripensiei-defineste-articolele-liga2-ro-despre-actiunile-sale-drept-mizerii-si-interzice-prezenta-corespondentului-la-conferintele-de-presa-ale-echipei-19216268