Adi Ionescu: „Am rămas la „U” pentru suporteri!”

La „U” și-a făcut prieteni, a jucat meciul carierei, partida cu
CFR din Cupa României, pierdută la penaltiuri, iar acum se
gândește doar la promovare și la primul joc pe stadionul care se
construiește pe amplasamentul fostului „Moina”.

A suferit recent o intervenție chirurgicală la genunchi, dar
așteaptă cu nerăbdare să revină pe teren: „Dacă mă
ajută Dumnezeu, mă voi recupera până la meciul cu Șimleul.
Săptămâna viitoare merg să-mi scoată firele. Intru în sală, fac
bicicleta, lucrez musculatura și intru la
antrenamente”, trage nădejde mijlocașul.

Nu și-a pierdut entuziasmul și vorbește deschis, cu zâmbetul pe
buze, despre viața de la Cluj și Universitatea. La finele sezonului
trecut, în care „U” s-a salvat în ultima etapă de la retrogradare,
ar fi putut părăsi echipa, având oferte inclusiv din străinătate. A
preferat să rămână, ba chiar și-a prelungit angajamentul.

„Am sosit în același timp cu Dorinel Munteanu. A fost
un prim sezon greu, dar până la urmă s-a terminat cu bine, ne-am
salvat. M-am acomodat bine aici, mă înțeleg bine cu toată lumea, cu
Ungurușan, Sisi, cu toți. Mi-am făcut prieteni aici și mi-a plăcut
și orașul. În vară aveam unde să merg, dar am zis că nu plec, am
rămas și nu am regretat nici o clipă alegerea făcută. Am semnat
prelungirea contractului”, povestește Ionescu.

Când vine vorba de suporteri, discuția ajunge brusc la partida
cu CFR Cluj din Cupa României, pierdută de „U” cu 13-14, după
lovituri de departajare, pe 14 octombrie 2008. „A fost
o atmosfera incredibilă, cum n-am mai văzut. E cel mai tare meci pe
care l-am jucat în carieră și asta poate să spună oricare dintre
noi, cei care am fost pe teren. Ce să zic, îmi pare
rau”, spune cu jumatate de glas, semn ca amintirea
jocului este încă vie. Stă pe gânduri câteva secunde, după care
continuă: „Rămân cu bucuria de a fi jucat și mă
mândresc cu asta, pentru că am ce să povestesc despre cariera mea.
Pentru astfel de meciuri merită să te apuci de fotbal. Suporterii
au avut un rol determinant în felul în care am evoluat toți, toată
echipa. Ajunsesem la penaltiuri și urma să tragă Panin. Ziceam
atunci, mă, dacă ratează ăsta și dau eu gol, ne calificam. Panin a
înscris și am marcat și eu, dar finalul îl știe toată lumea. Nu
mi-au tremurat deloc picioarele, nu aveam nici o emoție, toate
trecuseră din momentul în care galeria a început să cânte și să ne
încurajeze. Mă gândeam doar la victorie și calificare. Așa a fost
să fie. Timpul ne va permite o revanșă. Îi vom bate în Liga 1,
trebuie să-i batem. Pentru noi, pentru ‘U’ Cluj, pentru suporterii
noștri. Când eram la FC Argeș sau Oțelul am evoluat împotriva lui
Dinamo și a Stelei, dar atmosfera din tribune nu se compară cu ce
este la ‘U’ Cluj. Pot să spun că suporterii m-au influențat în
decizia mea de a rămâne. Aici mă simt fotbalist”,
adaugă Adi Ionescu, cel care a executat penaltiul cu nr. 11 în
confruntarea cu rivalii din Gruia.

La fel ca toată suflarea „U”-istă, Ionescu așteaptă primul meci pe
viitorul stadion care se construiește pe locul fostului „Moina:
„Mai am contract, deci prind un meci (râde). Oricare
dintre noi și-ar dori să joace pe un stadion european. Sper ca în
sezonul viitor să jucăm returul în Liga 1 pe stadionul cel
nou”.

Adrian Ionescu (24 de ani) a ajuns la Universitatea Cluj la
începutul sezonului 2008-2009. În trecut a mai evoluat la Școala de
Fotbal „Nicolae Dobrin”, FC Argeș și Oțelul Galați. Are peste 70 de
partide pe prima scenă și speră să bifeze câteva meciuri și în
tricoul Universității.

sursa: universitateacluj.ro