Jan Turiță (36 de ani), fostul portar al Jiului Petroșani care a avut curajul și i-a demascat, în Dosarul Cota 100, pe cei de la Vulturii Fărcășești, jucători, oficiali și antrenori care au fost suspendați pentru blaturi la pariuri de către Comisia de Disciplină și Etică din cadrul FRF cu peste patru ani de suspendare, spune că simțul civic l-a stigmatizat în fotbalul românesc.
Rămas liber de contract în această vară, Turiță susține că echipele îl evită după ce a avut curaj să vorbească și să susțină ancheta!
Prin intermediul ProSport, goalkeeperul lansează un mesaj public pentru conducătorii din fotbalul românesc: ”Chiar așa de tare vă deranjează un jucător integru?!”
ProSport: A trecut un an de la interviul pe care l-ai oferit pentru ProSport în Dosarul Cota 100 și, în urmă cu puțin timp, au fost anunțate pedepsele. Cum ți se par sancțiunile?
Jan Turiță: Nu știu dacă sunt eu în măsura să etichetez, dar cred că sunt juste, atât timp cât s-a semnalat ceva. Mă bucur că a fost tras un semnal de alarmă. Cât de mic. Blaturile și jocurile la pariuri nu vor dispărea, dar măcar de acum, cei care au înclinații spre această direcție se vor gândi de două ori înainte s-o facă.
Nu crezi că fraudele de genul acesta vor dispărea din fotbalul românesc, iar aici vorbim în special de fotbalul mic, Liga 3, Liga 2?
Nu m-aș referi doar la fotbalul mic! La tot fotbalul românesc, cât și cel din Europa. Cu siguranță se fac, dar se fac la alt nivel, cu altă acoperire. Și nu vor dispărea. Dar sper că demersul meu nu a fost în zadar, în van și, probabil, se vor diminua. M-aș bucura.
Tu ești jucătorul care a semnalat în timpul meciului dintre Jiul Petroșani și Vulturii Fărcășești atitudinea adversarilor care, după ce au condus la pauză cu 2-0, s-au dat la o parte pentru a pierde jocul. Inițial ai mers la arbitrul Iuliana Demetrescu și i-ai spus să oprească partida. La rândul său a fost sancționată cu avertisment…
Iuliana Demerescu nu a avut nicio implicare în acest caz. S-a nimerit să fie, conjunctural, la centru. Eu, fiind dezamăgit de modul cum curge jocul, m-am adresat oficialului care mi-a fost cel mai aproape. I-am spus că partida nu se desfășoară în spectrul normalității și sportivității. Era foarte greu să ia o decizie, să oprească jocul. Noi am așteptat un an pentru o dovadă. 100 la sută nu a fost implicată! Singura chestiune pe care putea să o facă era să stipuleze în raportul de joc ce i-am spus eu. Am revenit și la vestiare și i-am spus din nou că sunt dezgustat de modul în care s-a desfășurat meciul și ar trebui să se ia măsuri.

O altă persoană pe care ai anunțat-o despre ce s-a întâmplat în meci și mai ales după partidă, este Erika Preda (foto jos), președintele de la Jiul. A primit o lună de suspendare și 10.000 de lei amendă. Această decizie cum o comentezi?
Mi se pare o pedeapsă mult prea mică. De ce spun asta! Dacă eu eram slab de înger și după ce am fost presat de ea nu mergeam în nebunia, în corectitudinea mea, să strig ce am văzut, poate cazul nu ajungea la Comisia de Intergritate. A avut un rol definitoriu prin negația pe care a îmbrățișat-o. Meciul cu Fărcășești a fost ultimul pentru mine la Jiul. Ca sportiv mi-am făcut datoria morală, i-am adus la cunoștință faptul că partida a fost influențată de elemente externe. Apoi a fost modul în care am fost abordat de acel personaj pe care l-am menționat și în declarațiile date la Integritate, dar și în interviul pentru ProSport. Pe mine m-a surprins lipsa ei direacție față de federație, când i-am spus ce am pățit, nu a încercat să intre în subiect.
Nu a interesat-o?
Nu, o interesa dispariția mea cât mai rapidă de la Jiul. Ea trebuia să fie prima care să tragă clopoțelul și să atenționeze.
Crezi că Erika Preda avea vreo legătură cu toate lucrurile astea?
Nu cred! Singura problemă a ei era incapacitatea de a gestiona un club de fotbal și niște sportivi cu personalitate, care nu erau „yes-meni”. Am fost cel care mi-am dorit ca Jiul să crească, mai semnalam unele neajunsuri. O apă, o vitamină, lucruri minore, dar esențiale. Doamna nu a adus niciun plus. A vrut să scape de un personaj incomod cum am fost eu. Iar incapabilitatea de a gestiona un club și-a manifestat-o într-un moment în care am semnalat un caz foarte grav.
Vreau să mă întorc la acel mesaj pe care l-ai primit în seara de după meci, când un personaj care s-a prezentat Luca Bruno ți-a transmis să te potolești și să nu mai faci vâlvă. Mai mult, ți-a spus tot ce ai vorbit în vestiar. Ai aflat cine este acest Luca Bruno?
Habar nu am. Nu am mai săpat. Cred, după voce, că este un tânăr care activase la un anumit nivel în fotbal, pe undeva la 30 și ceva de ani. Un băiat deștept, pregătit, bun orator. Dar nu-i știu identitate. Din acel moment nu m-a mai contactat vreodată. Când s-a terminat meciul cu Fărcășești m-am descărcat în vestiar. Partida s-a încheiat cu victoria noastră, 3-2, iar în furia aia pe care o aveam, care m-a cuprins, am afirmat ceea ce nu aș fi făcut niciodată. Sub adrenalină și nervi am spus că mai bine luam mingea pe care am prins-o în prelungiri și o dădeam în poartă. Se făcea 3-3, mă lăsam de fotbal, dar le stricam socoteala. Ceea ce am spus în vestiar mi-a repetat, cuvânt cu cuvânt, acest Luca Bruno. Eram vreo șapte sau opt jucători în cabină. Asta m-a cutremurat și mi-a ridicat multe semne de întrebare.
Spune-mi, te rog, ce faci tu acum? Mai joci?
Pregătesc o grupă de copii la Hațeg. Și atât! Problema este că mi-aș dori să mai joc, dar nu reușesc să-mi găsesc contract, nici la liga a doua, nici la a treia.
Care e motivul? Este vorba de vârstă, tu ai împlinit 36 de ani sau are legătură cu rolul tău în Dosarul Cota 100?
Pot să joc și la 36 de ani, o fac lejer. Sunt portar și pot s-o evoluez fără probleme, sunt foarte bine fizic, am fost titular în ultimele sezoane, nu am nicio problemă. De fapt… am.
Ce anume?
Este un sistem toxic și murdar care vrea să-și protejeze structura proprie și să-i lase pe afară exact pe cei care încearcă să curețe sistemul.
Crezi că dacă nu vorbeai, nu sesizai tot ce s-a întâmplat în Dosarul Cota 100, azi ai fi avut echipă? Spui că de aici ți se trage?
Da! În fiecare pauză competițională aveam până la patru, cinci telefoane, oferte. La un moment dat, brusc nu am mai primit nimic. Am avut unele discuții și când își dădeau seama cine sunt, ce demersuri am făcut pentru integritatea fotbalului, s-au oprit sub anumite pretexte. Că vor să joace cu under în poartă, că s-au grăbit, că o să mai discutăm. E evident, dacă nu aș fi făcut acele demersuri, cu siguranță acum aveam echipă. Și chiar aș vrea să mai povestesc ceva relevant!
Te rog!
Am vorbit și cu un impresar cunoscut din fotbalul românesc, nu vreau să-i dau numele, dar este cu rezonanță la noi în țară și i-am cerut sprijinul. Când i-am spus cine sunt mi-a transmis că toată lumea vorbește despre mine, că sunt un fel de justițiar, de sperietoare. Justițiarul de la Petroșani. Mi-a transmis că lumea se ferește de mine și mi-a propus un contract în străinătate, însă nu am ajuns la un consens. Aș vrea și eu să văd, dacă tot suntem predictibili și sustenabili, așa cum e sloganul domnului Burelanu, mi-aș dori să știu dacă suntem și verticali și integri!
Le ce te referi?
De ce ar încurca un jucător ca mine un club de fotbal? Chiar nimeni nu și-ar dori să mă aibă în urbe? Întreb! De ce se feresc de mine dacă sunt corecți? Domnilor conducători, domnilor antrenori, vă deranjează atât de tare un om integru?
Mi-ai spus că pregătești juniori, ce vârstă au?
10 ani, 11 ani.
Crezi că fotbalul va fi mai curat când juniorii tăi vor face pasul spre performanță?
Nu! Eu o să-i îndemn pe părinți, fără să-i descurajez, dacă au posibilitatea când copiii lor vor ajunge certitudini, să plece în străinătate. Noi nu o să ne revenim! Asta e societatea. Relații, pile, o societate în care nu primează valoarea, contează pe cine ai în spate.