Fost junior la Steaua, ultimul mohican al Silvaniei

După retragerea lui Tudor Ulmeanu,
căpitanul din sezonul trecut și, totodată, simbolul Silvaniei, și
plecarea lui Silviu Crișan la FC Zalău, Lupo Lorand (22 de ani) a
rămas singurul sălăjean din lotul grupării de la poalele
Măgurii.

Socotit unul dintre cele mai bune
produse ale fotbalului șimleuan, Lupo a reușit să devină titular în
linia mediană, pe finalul turului, în deplasarea de la Baia Mare și
acasă cu FC Bihor și FCM Târgu Mureș. Mai mult, talentatul nostru
mijlocaș și-a trecut în cont și două goluri importante, unul în
disputa din capitala Maramureșului, prin care Silvania a deschis
scorul, iar celălalt, în partida cu FCM Târgu Mureș, când echipa
din Șimleu Silvaniei a restabilit egalitatea, deși era în
inferioritate numerică! Chiar dacă este unul dintre jucătorii
tineri, Lupo Lorand a avut un traseu interesant, care l-a dus până
în Ghencea!

Șimleuanul a deprins ”alfabetul”
sportului rege la Mobila, la vârsta de 11 ani, sub îndrumarea lui
Vasile Pașca, nimeni altul decât actualul consilier sportiv. A
trecut apoi la Consilva Șimleu Silvaniei, iar evoluțiile bune l-au
propulsat la LPS Oradea, formație care, la acea vreme, urmărea
atent o serie de jucători sălăjeni.

De aici, prin muncă, seriozitate și
modestie, la numai 16 ani a atras atenția formației Steaua
București, care l-a luat, sub formă de împrumut, în sezonul
2003-2004. A revenit apoi la LPS Oradea, dar pentru scurt timp,
deoarece l-a acontat FC Bihor.

Din păcate, Lupo nu a primit multe
șanse, fiind împrumutat la Bihorul Beiuș, timp de un an. La
expirarea împrumutului, el a revenit la FC Bihor, iar în cele din
urmă a ajuns acasă, la Șimleu Silvaniei.

Reporter:
A fost lungă așteptarea până să devii
titular?
Lupo
Lorand: Încă nu mă pot considera titular.
Totuși, mă bucur că am primit o șansă și am reușit să profit de ea.
Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine.

Rep.:
Ce înseamnă pentru tine să fi singurul sălăjean, care
joacă în Liga a II-a pentru FC Silvania?
L.
L.: În primul rând, trebuie să spun că mă
bucur că fac parte din rândurile echipei FC Silvania, echipa
orașului meu natal. Revenind la întrebare, trebuie să spun că nu
simt ceva deosebit în această privință, deoarece, cu siguranță, va
veni și rândul altora. M-aș bucura să-i văd și pe alții jucând,
pentru că sunt fotbaliști ce merită să evolueze la un alt nivel.
Însă, poate nu li s-a ivit încă șansa aceasta. Repet, pentru mine,
nu e un lucru deosebit.

Singurul șimleuan din
lotul Silvaniei

Rep.:
Cum te simți, având în vedere faptul că ai rămas
singurul șimleuan din lot, după plecarea lui Tudor Ulmeanu și, mai
recent, Silviu Crișan?
L.L.:
Deși am rămas singur, mergem mai departe. Eu nu mă consider
superior sau inferior celorlalți colegi. Până la urmă, nu contează
de unde suntem, ci mai important e faptul că formăm o familie.

Rep.:
Crezi că golul din partida cu FC Baia Mare ți-a adus
titularizarea în celelalte două partide?
L.L.: Eu nu
cred că acea reușită m-a propulsat în primul ”unsprezece”, ci
modul în care m-am pregătit. Așa a fost să fie. Oricare dintre
colegii mei putea să fie în acea postură. Am fost omul potrivit la
locul potrivit. Sigur, golul înscris în poarta celor de la FC Baia
Mare a fost un imbold pentru mine, deoarece mi-am câștigat
încrederea, mai ales că am venit după o perioadă îndelungată fără
prea multe meciuri în picioare.

Rep.:
Cum caracterizezi parcursul echipei, până în acest
moment?
L.L.: Lumea e
mulțumită, deocamdată. Mă bucur că am reușit să ajungem până aici,
deși se putea și mai mult. Singurul lucru care ne-a împiedicat să
ajungem mai sus a fost, cu siguranță, lipsa jocurilor la acest
nivel. Nu avem încă experiența necesară să gestionăm cum trebuie
unele momente ale jocului. Totuși, cu mai multă încredere, și, de
ce nu, cu noroc, putem obține rezultate și mai bune. Trebuie să fim
realiști, mai avem mult de muncit. E bine că, în multe momente,
visăm frumos. Pentru moment, însă, trebuie să rămânem cu picioarele
pe pământ.

Rep.:
Unde vezi Silvania la finele
campionatului?
L.L.: Realist
vorbind, în primele zece. Dacă visăm, o clasare între primele șase.
Ceea ce ne dorim cel mai mult e menținerea în Liga a II-a. Cu cât
vom putea ajunge mai sus în clasament, cu atât mai bine.

”La Steaua București
m-am călit și m-am maturizat”

Rep.:
Puțină lume știe că ai trecut și pe la Steaua. Cum ai
caracteriza acea perioadă?
L.L.: S-a
întâmplat la vârsta de 16 ani. Am ajuns în Ghencea sub formă de
împrumut. Mulți nu știu de acest lucru pentru că am plecat de la
Oradea. Mi-a fost greu, deoarece eram singur și departe de casă.
Pot spune că a fost o perioadă foarte frumoasă, dar, în același
timp, grea. Niciodată nu voi regreta acea decizie de a pleca la
gruparea bucureșteană, deoarece acolo m-am călit și m-am maturizat.
A fost prima mea opțiune, deși aveam mai multe oferte, iar decizia
mi-a aparținut în totalitate. Desigur, a contat și prestigiul
echipei. Când zici Steaua, nu mai e nevoie de nicio altă
prezentare. Profesional însă, mă așteptam la altceva, dar atunci
era o perioadă de schimbări în cadrul clubului.

Rep.:
Care e echipa ta de suflet?
L.L.: Steaua
a rămas în sufletul meu, nu numai pentru că am avut ocazia să
evoluez sub culorile ei, ci pentru că de mic am fost stelist. Din
străinătate, îmi place Real Madrid, mai ales din perioada când
jucau pe Santiago Bernabeu vedetele Redondo, Suker sau Hierro.

”Nu îmi place să fiu
comparat cu alți jucători”

Rep.:
Dar un jucător preferat,
ai?
L.L.: Nu
prea am un anumit model. Nu îmi place să fiu comparat cu alți
jucători. Totuși, mi-a plăcut Zidane. E unic. Și în campionatul
intern sunt o grămadă de jucători buni. Până la urmă, lumea îl ia
ca model pe cel mai în formă. De exemplu, dacă întrebai pe cineva,
în urmă cu câteva etape, cine e Lupo de la FC Silvania, nu știa
să-ți spună. Așa e și cu ceilalți.

Rep.:
Ce ți-ai dori în cariera de fotbalist?
L.L.: În
primul rând, sănătate. Apoi, sigur, mi-aș dori să joc la un nivel
cât mai înalt, pentru a putea trăi din fotbal. Momentam, totul e în
regulă, mai ales că nu am o familie de întreținut și sunt la o
vârstă care nu implică prea mari cheltuieli sau obligații. Dar,
fiecare își dorește mai mult.

Rep.:
Cum te înțelegi cu antrenorul Dacian
Nastai?
L.L.: M-a
respectat, îl respect, altceva nimic mai mult. El e antrenorul, iar
eu jucătorul.

Rep.:
Te-ai simțit vreodată marginalizat, având în vedere că
mulți dintre jucătorii Silvaniei au mai lucrat cu Nastai la Satu
Mare?
L.L.:
Grea întrebare. Poate, la un moment dat, te consideri marginalizat,
chiar dacă nu ești. Eu mă bucur că am primit o șansă și am ținut de
ea. Cum se spune, a venit până la urmă și rândul meu.

Rep.:
Un mesaj pentru susținătorii și suporterii
Silvaniei…
L.L.: Eu
le mulțumesc că au fost alături de noi, fizic, moral și financiar.
Sper să nu-i dezamăgim și îi așteptăm în număr cât mai mare la
toate meciurile noastre, pentru că, de fiecare dată, dăm ce e mai
bun din noi.

6
partide a bifat în tur Lupo pentru Silvania, reușind să marcheze și
două goluri

Material realizat de Ciprian
PETRAN