Am asistat la multe meciuri amicale in aceasta iarna, „live”, atat pe terenuri din judet, cat si la Izvorani, Buftea si chiar in Turcia, in ultima luna.
Un eveniment „oarecare” a scos in evidenta o situatie care spune multe despre fotbal si viata, in general.
Marti dupa-amiaza, la Buftea, un jucator de la Delta Tulcea – Visan Cretu – a suferit o luxatie a unui deget de la mana. O accidentare urata, nefiind usor pentru colegi, adversari si pentru fratele sau, Nicu Cretu, sa vada degetul de la mana dreapta a fotbalistului tulcean, in forma de „S” efectiv, iar pe acesta schimonosindu-se de durere. Conducatorii echipei din Tulcea (club care a mai avut o experienta, mult mai tragica, in precedentul cantonament de la Snagov, cand nigerianul Henry a murit, tot la un amical) au fost luati prin surprindere de nefericita intamplare si, dupa ceva timp, au gasit un… taxi cu care sa duca jucatorul la un spital din… Bucuresti! In Buftea, Mogosoaia, Otopeni nu mai exista serviciu de „Urgente” (!!!), iar la stadion – aici am vrut sa ajung, nu era Salvare!
Revin la meciurile despre care aminteam la inceput… La niciunul (si sunt zeci) nu am vazut „salvatoarea” Salvare!
Intr-un fotbal amarat, in care costa aproape un salariu de jucator sa joci in conditii „umane” pe un teren sintetic, sa mai dai circa 1000 de lei pentru o masina utilata corepunzator, care sa fie prezenta la stadion, este un efort aproape imposibil de facut! „Sufocati” de impozite, saracie, controale, griji, amatorism, probleme, inclusiv pentru astfel de necesitati, „elementare”, cei care fac fotbal nu gasesc bani, iar Salvarea nu vine, daca nu o platesti! Iar „SISTEMUL” romanesc nu tine cont de OM!
Articol scris de Marian DIMA