Să ne aducem aminte…

Ironia sorții face ca, sâmbătă și duminică, în timp ce Petrolul sau Astra trăiau bucuriile unei etape perfecte, în care au obținut maximum de puncte (lucru foarte rar, pentru cele două prim-divizionare prahovene), să fie comemorați și doi „copii” ai acestor echipe. În timp ce unii se bucurau, pentru primele de joc, pentru puncte, pentru glorie, la Moreni, în Dâmbovița și la Plosca, în Teleorman, familiile lui Marian Pârșă și Alexandru Iatan își plângeau și onorau copii, dispăruți prematur, primul, răpus de cancer, al doilea, decedat chiar pe teren, la un antrenament.

La Moreni, sâmbătă, memorialul „Marian Pârșă”, ajuns la a patra ediție, a strâns la start echipele celor patru cluburi din România, unde a jucat acesta, Chindia, Flacăra Moreni, Petrolul și Astra. Trofeul a fost adjudecat de Chindia, care a trecut de Astra în primul meci (scor 1-1, departajarea făcându-se din lovituri de la 11 metri) și de Moreni, în finală (Moreniul bătuse Petrolul, care s-a prezentat cu o grupă mai mică, 1998, față de 1996).

Cei prezenți au primit, ca în fiecare an, tricouri cu chipul fostului jucător de la Sheriff Tiraspol, născut în comuna Vlădeni – Dâmbovița, cupe și material sportiv, tatăl lui Marian – Costel Pârșă, fiind cel care a înmânat trofeele.

O zi mai târziu, și familia lui Alexandru Iatan a organizat, la Plosca, în comuna natală a fostului internațional de juniori, un mini-turneu care să amintească de fiul lor, după ce, precedenta ediție s-a desfășurat la Ploiești.

La turneul de juniori au participat echipe ale cluburilor Astra, Petrolul, Școala „Marius Lăcătuș” – de unde Iatan a plecat spre fotbalul „mare”, și echipa comunei, SC Plosca.

Aceasta din urmă a furnizat și marea surpriză a competiției, învingând cu 2-1 pe Astra Ploiești, care a pierdut, la penaltiuri, și meciul cu Petrolul (scor 5-3, pentru „găzari”, după loviturile de departajare). În clasamentul final, locul I a fost ocupat de „Șc. Fotbal „Marius Lacătuș”, urmată de Plosca, Petrolul și Astra, dar, importante nu au fost rezultatele în sine ci semnificația evenimentului. Și, din păcate, despre Pârșă și Iatan, doi jucători plecați «de jos», dar foarte talentați și care au iubit foarte mult fotbalul, care a fost «viața lor», se vorbește, acum, doar o dată- de două ori pe an, cu «au fost odată».

Articol și foto: Marian DIMA