CS joacă la Craiova? Sau cine se joacă cu echipa?

La Craiova poți trișa fotbalul doar în pauzele competiționale. Poți câștiga amicale, poți prezenta jucători de mâna a treia drept staruri sau își poți fixa obiective mărețe, descrise ca-n povești. Îi poți păcăli suporteri, o vreme, fiindcă oltenii sunt curioși și se aprind ușor.

Numai că vine și vremea scadenței și aceiași olteni sunt cam aprigi la mânie, mai ales după ce și-au acordat încrederea. Dacă încă din start nu te-ai apropiat măcar de așteptările și pretențiile lor, răbdarea este un cuvânt rar folosit prin zonă.

CS Universitatea, echipă girată și ajutată de autorități, a fost încredințată pentru construcție unui singur om: Ioan Codoban. El a beneficiat de încrederea acționarilor și și-a asumat reușita proiectului. Nu-l recomanda nimic pentru a forma o echipă, în special una plecată de la zero. Reușita Galațiului poate fi revendicată de experiența și priceperea lui Marius Stan, de ambiția lui Dorinel Munteanu, de o conjunctură favorabilă sau „creată”, nu de un anumit impresar care apoi a pretins sume enorme clubului. Fără a cunoaște spiritul oltenilor, viziunea lor despre fotbal în general, Codoban s-a apucat să croiască un lot pe la Mogoșoaia, l-a trimis apoi prin Serbia sau pe la Câmpina. OK, să admitem că echipa avea nevoie de omogenizare și liniște, deși înainte de a fii găzduit undeva, trebuie întâi să fii prezentat și cunoscut de amfitrioni, nu apari direct și începi să sforăi în dormitor.

Cu vreo câțiva olteni abia acceptați și ulterior marginalizați, s-a pornit un proiect care nu prea degaja iz local. Craiovenilor le place să câștige, dar dacă pierd preferă să o facă pe mâna lor. Vorba lui Caragiale, „Avem și noi faliții noștri”, nu trebuie să-i importăm. În amicale nu am dat verdicte asupra băieților aduși în Bănie, deși ce arătau nu semăna deloc a fotbal. Nu e relevant nici dacă bați echipe de la țară, nici dacă ești învins de niște sârbi de mâna a doua. Important este să-ți urmărești programul, atât cel fizic, cât și cel de închegare a relațiilor de joc, de implementare a elementelor tactice. Iar când apari pe teren trebuie să arăți măcar că ai exersat ceva. Trupa lui Lincar nu a arătat niciun minut vreun dram de fotbal de când a apărut în Bănie. A remizat cu Bistrița, echipă încropită greu, fără nume cunoscute, de urmașii lui „Tata Jean”, deși 10.000 de spectatori așteptau în debut măcar un succes chinuit. În loc să treacă peste un eventual trac de început, au urmat apariții penibile. A fost eliminarea din Cupa României, în fața unei divizionare C, care intră în topul celor mai rușinoase momente din istoria fotbalului din Bănie. Veneticii lui Codoban au apărat apoi un 0-0 timp de 90 minute la Severin, scăpând cu noroc de eșec în fața unei echipe pe care Mititelu nu știe cum a adunat-o și cum o va plăti. Apoi episodul Reșița, în care o echipă refuzată de 3 antrenori a măturat pe jos cu figuranții lui Lincar. Problema nu este neapărat scorul sau eșecul în sine. Accidente se pot ivi, „shit happens”, dar de-am fi văzut oleacă fotbal după cei doi ani fără fotbal. La finalul meciului, șocul a fost amplificat de declarația antrenorului. „Sunt dezamăgit de jucătorii mei…e greu să joci la Craiova dacă nu ești fotbalist…e cel mai rușinos eșec din cariera mea”.

În primul rând, pe suporteri puțin îi interesează de cariera vreunui antrenor, cu atât mai puțin a unuia care n-a apucat vreun meci în Liga I. Apoi, Lincar ne spune că jucătorii aduși de el și de Ioan Codoban nu se ridică la nivelul pretențiilor. Și noi ce să facem, Erik (ca pe Lamela) sau Eric (ca pe brazilianul Pandurilor), să așteptăm să mai faci niște experimente? Pentru un proiect controversat și contestat de unii, era din start de rezultate sau cel puțin de un joc decent.

Practic, Lincar recunoaște că el și Codoban s-au păcălit și ne-au păcălit cu acești jucători. Fiindcă toată lumea din club a admis că banii nu sunt problema. Codoban a condiționat venirea la Craiova de instalarea lui Lincar și totodată a afirmat că vor fi aduși doar jucătorii acceptați de Lincar. Asta sună ca pe vremea în care Mititelu venea cu afirmații precum „Mogoșanu mi-a spus că x junior are calități să ajungă titular” sau „Cioroianu crede că…”, de parcă astfel de antrenori își permiteau să aibă vreo părere sau dacă și-o expuneau i-ar fi luat în seamă cineva. Dacă un impresar impune antrenorul, e evident că acesta nu va accepta jucătorii altui agent, fie ei mai buni, ca să-și taie din start craca de sub picioare.

Nu știu dacă Lincar va schimba jucătorii sau dacă Lincar va fi cel schimbat, dar după 2 ani pe „sec”, craiovenii nu vor să vadă aceleași păcăleli de care au avut parte atâtea sezoane la rând. Sau măcar vor să înjure unii de-ai lor!

Articol scris de Cosmin STAICU