Pentru înfrânții cu Târlungeni și nu numai

În ziua de azi cu 1200 de lei îți poți lua un televizor bun, marcă reputată, cu diagonala de 80 cm. Ca să vezi și să revezi ce-ți poftește inima, un DVD player rezonabil nu te mai sărăcește precum Video-playerul de odinioară. Pe vremuri, un televizor color și un Video-player erau și printre țintele oricărui jucător cu ceva meciuri de A în picioare. Și le cumpăra într-o situație fericită cu banii din contract – adică salariul –  dintr-un tur de campionat. Abia mai apoi începea vânătoarea după ultimele casete traduse de Margareta Nistor. Azi, un debutant își satisface plăcerea acestui dublu cadou la care au visat generații de mari jucători numai din primele de joc dintr-o lună. E unul dintre motivele pentru care i-ați auzit de atâtea ori oftând pe Balaci, Liță Dumitru ori Nae Manea  „Eheee, dacă ne nășteam și noi mai târziu și prindeam vremurile de acum…”

Sâmbătă, către prânz, cam pe la ceasul la care new-generation vișinie pierdea penibil cu Târlungeni, da, da, cu Târlungeni!, eram la priveghiul unui prieten de familie dispărut. Fostul rapidist din anii ’70 Liviu Bartales. Fratele acestuia, Carlo, a fost, cei din presă își amintesc, colegul nostru aproape un deceniu și jumătate. Am reîntâlnit printre tristeți și două foste glorii ale Rapidului. Pop, fundașul de fier, și Ion Ion, răsfățatul galeriei. O părticică din istoria Realului din Giulești. Am apucat doar să schimbăm câteva vorbe. Către seară am văzut declarația ” cu zăhărelul și cu biciul” a lui Viorel Moldovan, împovărat cu eșecul jenant cu Târlungeni. M-am întrebat atunci cam câte zeci, sute de deposedări i-au trebuit lui Pop și cam de ce procent de pase în adâncime avea nevoie „Ozonel” ca să ajungă să-și bucure familiile cu câte un telecolor, atât, doar un telecolor?! Azi un flecușteț și pentru un jucător de C.  Nu știu cum a fost în cazurile lui Popică și Ozonel, dar îmi aduc aminte întotdeauna bucuria produsă de Liviu Bartales familiei, plus prietenilor, de primul Mundial color, cu destui purici „pe bulgari”, Mundialul din ’82  Înfrânților cu Târlungeni – un Arieșul Turda multiplicat de câteva ori -, tuturor celorlalți fandosiți de azi poate că nu strică să li se mai reamintească uneori că un internațional de odinioară juca aproape un tur de campionat ca să-și ia un televizor color. Apoi alte două campionate pentru un apartament la bloc. Plus încă unul pentru o Dacie…

Editorial scris de Mihai CIUCĂ‚