Gândurile lui Bogdan Ungureanu. A venit la Corvinul Hunedoara pentru că s-a simțit dorit și anunță: ”Vreau să ajut echipa să ajungă în play-off”

Bogdan Ungureanu este unul dintre jucătorii ajunși în această iarnă la Corvinul Hunedoara, sub formă de împrumut din SuperLiga României, de la Rapid București. El a fost adus de formația lui Florin Maxim, iar până în prezent a avut ocazia să se pregătească în câteva ședințe alături de noii săi colegi.

Corvinul Hunedoara a publicat un interviu cu tânărul de 17 ani, care are ocazia să apere poarta trupei lui Maxim în meciurile din Liga 2.

Bogdan Ungureanu a venit cu gânduri mari la Corvinul Hunedoara

În noiembrie 2024 s-a zvonit despre faptul că Dinamo București are pe lista de transferuri un jucător de la Rapid București, chiar pe portarul Ungureanu. Gruparea antrenată de Zeljko Kopic avea nevoie de întăriri pentru că titularul Adnan Golubovic s-a accidentat.

Bogdan Ungureanu era varianta așadar, de la rivala Rapid. În vârstă de 17 ani, portarul putea ajunge tot sub formă de împrumut la Dinamo, deoarece mai are contract cu Rapid până în 2028, dar până la urmă a semnat cu Corvinul Hunedoara. Recent, portarul a afirmat că este încântat de această înțelegere cu formația lui Florin Maxim, care l-a dorit cel mai mult dintre formațiile interesate.

Corvinul i-a găsit, astfel, înlocuitor lui Ștefan Lefter, care a fost cedat în ultima zi din 2024 în prima ligă a României, la Universitatea Cluj. Până să facă trecerea la Corvinul, Ungureanu a fost utilizat în partida din Cupa României cu CFR Cluj (0-2) în acest sezon. În campionat a fost în lot de șapte ori, dar a rămas rezervă.

Sezonul precedent (2023-2024), Ungureanu a prins patru jocuri pentru Rapid.

Bogdan Ungureanu a oferit un interviu pentru site-ul Corvinului Hunedoara, pe care îl redăm integral. El a vorbit atât despre obiectivele individuale, cât și despre obiectivele colective, alături de echipă, la formația din Liga 2 având ocazia să crească și să prindă experiență.

Bogdan, a trecut mai bine de o săptămână de la venirea ta la Hunedoara, cum te simţi, poţi spune că te-ai acomodat deja?

Sincer vă spun, chiar au trecut repede aceste zile. Toată lumea m-a primit foarte bine aici, de la oamenii de pe lângă echipă, la staff-ul administrativ şi cel tehnic şi, fireşte, colegii din vestiar. Asta contează foarte mult, mai ales când eşti cumva la început de drum. E o schimbare pentru mine, de la un oraş cum e Bucureştiul, la Hunedoara, dar am venit aici să joc şi să cresc.

Face cum face Corvinul şi are între buturi doar portari tineri! A fost Lefter, acum eşti tu, Cristian Blaga, Andrei Mutuligă şi Rareş Roşculeţ. De la 15 la 20 de ani…

Da, ştiam cine vor fi colegii mei şi mă bucur că suntem apropiaţi ca vârstă. Mai ales că, fiind portari noi ne înţelegem mai mult timp între noi, petrecem mai mult timp împreună. E unul dintre motivele pentru care am ales să vin la Corvinul. Am văzut că se dă credit portarilor tineri, am vorbit şi cu Fane şi am decis că e cel mai bine pentru mine!

”Am simțit că sunt dorit la Corvinul”

Apropo de acest lucru, cum a venit în discuţie împrumutul tău?

Sincer, îmi doream să plec undeva unde să primesc mai mult credit. E o vârstă la care îţi doreşti să aperi, să prinzi minute. Era greu pentru mine să mă impun la Rapid, cu Aioanei şi Siegrist, chiar dacă, la un moment dat, mi s-a spus să mă pregătesc la fel de bine, pentru că va veni şi vremea mea.

Ştiu că sunt portari care îşi aşteaptă rândul, am văzut, de exemplu, cum e cu Otto Hindrich la CFR Cluj, dar şi el a fost împrumutat în Liga a doua, dacă nu mă înşel, a prins minute, încredere şi acum e titular la CFR. Eu voiam să joc şi cred că am făcut alegerea potrivită. Au mai fost oferte, din partea multor echipe din zona Bucureştiului, deci puteam rămâne aproape de casă, dar am simţit că aici chiar mă doreşte lumea.

Şi, din ce văd până acum nu cred că m-am înşelat! Uite, şi azi, după antrenament, au venit câţiva oameni să se fotografieze cu mine, să le dau autografe, mă bucură acest lucru. Am văzut şi la primul antrenament atmosfera… eu sper că va fi bine.

Nu ştiu dacă ştiai, dar George Maria, cel care s-a ocupat de tine şi, la un moment dat, şi de Ştefan Lefter, a apărat la Mureşul Deva! Apoi ţi-au mai apărut în drum Lobonţ, Hotoboc, portari cu minute la Corvinul, la Jiul…

Înseamnă că şi eu trebuia să ajung, cândva, la Corvinul (n.r. – râde)! N-am vorbit, vă daţi seama, despre aceste lucruri cu dânşii, dar de la toţi am luat câte ceva, toţi m-au ajutat, mi-au dat încredere în felul lor. A mai fost şi Mihai Nădăban, Mihai Toader, sunt oameni cărora le mulţumesc pentru că au avut grijă şi încredere în mine. 

Ştiu că te-ai apucat de fotbal mai târziu decât alţi copii, la vârsta de 10 ani. Ai vrut mereu să stai în poartă sau ai jucat mai în faţă?

Direct în poartă! Mi-a plăcut întotdeauna, nu ştiu, aşa am simţit. Poate m-a ajutat un pic şi faptul că eram mai înalt decât restul colegilor, dar am rămas în poartă. Părinţii m-au dus la domnul Maria prima dată şi de acolo a început să îmi placă tot mai mult şi mi-am dat seama că numai asta aş vrea să fac.

A urmat apoi trecerea la Rapid, unde am avut şansa să lucrez cu oamenii despre care vorbeam, cu un colectiv altfel şi eu sper că am avut o evoluţie bună, în tot acest timp scurt.

Jocul de picior, reflexele și poziționarea, plusurile lui Bogdan Ungureanu

Ai avut vreun model anume? Ce caracteristici trebuie să aibă un portar din fotbalul modern?

Chiar aş minţi să spun că mi-a plăcut, de mic, cineva anume. Asta pentru că şi atunci când m-am apucat, nu mă duceam acasă să mă uit la meciuri non-stop. După ce am mai crescut, sigur că am făcut asta, să văd dacă pot lua de la unii, de la alţii, câte ceva, dar niciodată nu am vrut să fiu ca un anume portar.

Am vrut şi vreau să fiu eu, să am stilul meu… Cât despre ce cred eu că face un portar bun… trebuie să aibă un joc de picior bun, reflexe şi să se poziţioneze bine în teren, în funcţie de ceea ce se cere de pe bancă. Şi, fireşte, comunicarea cu cei din faţa lui e importantă!

Ai debutat în prima ligă într-un derby cu FCSB, pe Arena Naţională… nu mulţi puşti se pot lăuda cu aşa ceva. Cum te-ai simţit atunci?

Am încercat să nu mă gândesc foarte mult la asta, ci să mă concentrez, să îmi fac bine treaba. E adevărat că m-a ajutat şi meciul şi colegii din atac (n.r. – râde), pentru că au marcat de cinci ori… a fost ceva wow, dar doar după ce am ajuns acasă mi-am dat seama, doar după ce am citit mesajele primite şi am vorbit cu părinţii mei.

Mă gândeam şi mă gândesc şi acum să mai am parte de astfel de experienţe. E visul oricărui copil care s-a apucat de fotbal în curtea şcolii, cum am făcut-o şi eu.

Bogdan Ungureanu vrea în play-off cu Corvinul

Revenind la venirea ta la Hunedoara, ce ţi-ai propus pentru această parte de sezon? 

Să joc cât mai mult! Să îl fac pe domnul Pierre (antrenorul cu portarii – n.n.) să mă titularizeze… îmi plac foarte mult metodele dânsului, apreciez că stă de vorbă, separat, cu noi… şi să ajut echipa să atingă play-off-ul. Eu cred că e realizabil, chiar dacă e un campionat strâns.

Avem două jocuri importante acasă, cu Craiova şi Metaloglobus pe care, dacă le câştigăm, eu cred că ne putem gândi la primele şase. Din ce am văzut până acum, chiar e un grup unit aici, aşa cum se vedea şi de la distanţă, e omogenitate şi asta trebuie transformată în atu-ul echipei până la finalul de sezon. 

A debutat în prima ligă la 16 ani

Bogdan Ungureanu a bifat debutul pe prima scenă a fotbalului românesc la vârsta de 16 ani și o lună, în duelul FCSB – Rapid (scor 1-5), în mai 2023. El a crescut la grupele de copii și juniori ale Rapidului și a jucat pentru echipa secundă a bucureștenilor la doar 14 ani. La aceeași vârstă a evoluat și pentru prima echipă a giuleștenilor, într-un joc amical cu Poli Timișoara, la inaugurarea stadionului din Giulești.

Foto: Corvinul Hunedoara