„Bacăul iubește fotbalul și are nevoie de fotbal. Merită să revină în Liga I”

Fostul atacant băcăuan Andrei Cristea, actualmente legitimat la Karlsruhe – Germania, continuă să țină pumnii echipei care l-a lănsat în fotbalul mare.

Andrei Cristea. Copilul teribil al fotbalului băcăuan. La 16 ani intra în prima echipă a FCM Bacău, la 18 ani își făcea debutul în Liga I, iar la 20 învingea, de unul singur, Valencia, proaspătă câștigătoare a Super Cupei Europei. Acum, Andrei Cristea are 27 de ani, evoluează în Germania, la Karlsruher SC și se recuperează după o accidentare la genunchi care i-a ținut pe fanii „albaștrilor” cu sufletul la gură. „Echipa este in dificultate fara Cristea. Are mare nevoie de golurile sale”, au notat ziarele nemtesti, facând referire la cele noua goluri marcate de Andrei in returul trecut, care au mentinut-o pe KSC in Zweite Bundesliga. La fel ca in sezonul 2010-2011, echipa pregatita de Jorn Andersen se afla din nou in impas. Ocupa penultima pozitie in clasament si asteapta come-back-ul „salvatorului” sau. Golgeterul de acum doua editii al Ligii I trage tare la antrenamente, isi incurajeaza in permanenta coechipierii, iar in timpul liber cauta pe net rezultatele FCM Bacau. „Indiferent de locul in clasament sau de divizia in care evolueaza, FCM ramâne echipa mea de suflet”, spune Andrei Cristea. Marturisirea isi gaseste ecoul intr-o intâmplare povestita de tatal sau, Aurel Cristea: „Intr-o zi, pe când avea vreo 11-12 ani, Andrei a venit acasa extrem de entuziasmat. Fusese copil de mingi la un meci al Bacaului si a strigat de cum a intrat pe usa: «Auzi, tati, astazi i-am dat mingea lui Pavel. Lui Pavel, tati! Iti vine sa crezi?» La mai bine de 15 ani distanta, Andrei Cristea repune mingea in joc. De data aceasta, cu ajutorul unui mesaj. Adresat intregii echipe a „galben-albastrilor”, care se pregateste de startul returului: „Baieti, va doresc sa câstigati cât mai multe meciuri in acest an. Si sa nu uitati ca FCM Bacau merita sa revina in Liga I”.

Consultat de medicul lui Bayern

– Andrei, cum decurge recuperarea dupa accidentarea suferita?
– Ce a fost mai greu a trecut. Acum ma simt bine, ma antrenez zilnic, inclusiv cu mingea, dar nu se pune inca problema sa intru la jocuri. Trebuie sa lucrez in continuare la rezistenta si la elasticitatea genunchiului, ca sa nu risc nimic atunci când voi reveni pe teren.

– Medicii ce spun?
– Sunt multumiti de modul in care ma prezint. Am facut recent si un control la Munchen, la doctorul lui Bayern, iar rezultatele sunt OK. Important este sa nu sar etapele si sa nu grabesc lucrurile din dorinta de a reintra cât mai rapid in circuitul competitional. E nevoie de rabdare.

– Dar echipa are nevoie de tine, iar suporterii te asteapta….
– Intr-adevar, Karlsruhe trece printr-o situatie grea si nici mie nu-mi e usor când vad ca nu pot sa-mi ajut echipa. N-am insa ce face; pâna nu ma fac bine complet, ramân pe margine, chiar daca asta inseamna sa ratez o buna parte din retur.

A dat totul și a primit totul

– Apropo de retur; sâptamâna viitoare se reia si campionatul ligii secunde de la noi. In prima etapa, FCM Bacau joaca la Constanta, impotriva Farului.
– E meci tare! Le tin pumnii baietilor; poate incep cu o victorie in deplasare. Imi amintesc de o victorie a noastra la Constanta. Eu eram la inceput, aveam vreo 19 ani si am câstigat cu 3-0. Antrenor la noi era Ilie Dumitrescu, iar in echipa evoluau jucatori precum Narcis Raducan, Cursaru, Ciocoiu, Fane Apostol, Pitu… Mama, ce vremuri!

– Frumoase?
– Putin spus frumoase! Sunt vremuri de neuitat, cel putin pentru mine. Atunci când ma gândesc la perioada in care jucam la FCM Bacau simt ca mi se umezesc ochii.

– Nu exagerezi?
– Deloc; e cât se poate de adevarat. La Bacau am dat totul si am primit totul. La fel mi s-a intâmplat si la Iasi, unde suporterii m-au iubit, de asemenea, nespus, facându-ma sa ma simt unul de-al lor. FCM Bacau si Poli Iasi vor ramâne mereu in sufletul meu.

– Cu cine tineai când erai mic?
– Ce intrebare e asta? Cu Bacaul! Când eram copil, cel mai mare vis era sa ajung intr-o buna zi sa joc in prima liga cu FCM Bacau. De câte ori trecea autocarul echipei pe lânga blocul meu, alergam sute de metri dupa el si apoi ma laudam la toti prietenii si vecinii ca i-am vazut pe Scânteie sau pe Jercalau.

A dormit cu tricoul galben-albastru!

– Care este cea mai placuta amintire din perioada in care ai jucat la FCM?
– Debutul in prima liga! Implinirea marelui vis. Era in ultima etapa a sezonului 2001-2002; de-abia implinisem 18 ani. L-am inlocuit pe Catalin Cursaru in minutele de final ale partidei cu Gloria Bistrita. A fost ca o predare de stafeta; Cursaru iesise golgeterul campionatului in acel an, asa cum aveam sa ajung si eu mai târziu. In primele doua-trei nopti de dupa meciul de debut am adormit cu greu, spre ziua. Si asta nu-i nimic!

– Ce altceva ar mai fi?
– Iti spun, dar sa nu râzi: in noaptea de dupa jocul cu Bistrita, m-am culcat cu tricoul de joc pe mine. Tin minte ca m-am dus la Baba (n.r. – Viorel Catineanu, magazinerul echipei) si l-am rugat sa ma lase sa iau tricoul acasa.

– Bun, debutul e pe primul loc. Alte amintiri de neuitat?
– Primul meu cantonament cu echipa mare, la Slanic Moldova, urmat de un turneu de jocuri in Italia. Aveam doar 16 ani, insa nea’ Ghita Poenaru a avut incredere in mine, lansându-ma in prima liga. Ii datorez enorm. Nu pot uita nici primul gol in A, in poarta Brasovului sau o „tripla” reusita impotriva Universitatii Craiova.

„Municipalul”, din falnic, jalnic

– In actualul lot pregatit de Gheorghe Poenaru exista mai multi jucatori de perspectiva care viseaza sa ajunga si ei in prima liga.
– Stiu ca, exceptându-i pe Fane Apostol si pe Dobos, lotul Bacaului este unul foarte tânar. De asemenea, din ce am citit pe net si din ce imi spun prietenii din Bacau, inteleg ca la echipa exista jucatori cu calitati, care pot ajunge in Liga I. De ce nu, chiar cu FCM Bacau! Având in vedere istoria clubului si pasiunea bacauanilor pentru fotbal, FCM Bacau merita sa revina in Liga I.

– Sa stii ca nu e chiar asa simplu. Si chiar daca ar promova, FCM Bacau nu ar avea stadion de prima liga.
– Am vazut cum arata „Municipalul”, mai ales ca locuiesc in zona. E jalnic! Parca nu vorbim de acelasi stadion care acum vreo zece ani era printre cele mai moderne din tara. Tin minte si acum ce emotionat am fost la meciul cu Baia Mare, la inaugurarea nocturnei, când au venit 30.000 de spectatori.

– Si nu e vorba doar de stadion, ci si de sprijinul financiar pe care conteaza echipa.
– Am inteles ca echipa continua sa fie sprijinita doar de Dumitru Sechelariu. Intr-adevar, e greu sa tragi la promovare daca nu se implica si autoritatile, dar, cine stie, poate se schimba lucrurile pe parcurs.

S-ar bucura dacă Sechelariu ar fi din nou primar

– Stii ca Sechelariu candideaza din nou la functia de primar?
– Serios? E foarte bine. M-as bucura sa reuseasca deoarece cât a fost el primar, fotbalul bacauan a fost sus de tot. Si nu doar fotbalul, ci intreg orasul. Eu cred ca lumea va avea din nou incredere in el. Si mai cred ca, la câte lucruri bune a facut, Dumitru Sechelariu ar fi meritat mai mult respect. Din pacate, asa suntem noi, românii…In fine…Când sunt alegerile?

– In iunie. Si tot in iunie e programata si ultima etapa a campionatului ligii secunde, FCM Bacau urmând sa joace acasa impotriva Dunarii Galati. Crezi ca ar fi posibil ca echipa sa aiba un spectator de lux, in persoana lui Andrei Cristea la ultimul meci?
– E greu de spus si nu-mi place sa promit si apoi sa nu ma tin de cuvânt. Nu stiu daca imi va permite timpul. Indiferent de situatie, insa, baietii de la echipa vor avea in mine un suporter infocat.

– Ce le transmiti inaintea returului?
– Sa-si aminteasca in permanenta ca poarta tricoul primei echipe românesti care a ajuns in turul patru al unei cupe europene. Si ca Bacaul iubeste fotbalul si are nevoie de fotbal. V-o spune un bacauan adevarat.

Sursa: Deșteptarea