”Ne-am schimbat în cuibarul găinilor, vitaminizare cu bere, cola și țigări”. Vali Lazăr, fostul căpitan al lui Dinamo ajuns antrenorul ”minunii” din Băicoi: a dus echipa de la ”județ” până-n barajul de Liga 2! EXCLUSIV

Valentin Lazăr, 35 de ani, fostul căpitan al lui Dinamo, a îmbrățișat cariera de antrenor și, după nici doi ani pe banca echipei CSO Băicoi, a reușit să-i ducă pe prahoveni din divizia județeană aproape de Liga 2, mai exact în barajul de promovare din Liga 2, cu două etape înaintea finalului de play-out în Liga 3.

Un rebel al vestiarelor, fostul mijlocaș de bandă povestește, în fotogramele unui reportaj realizat de ProSport sub coama dealurilor din micuța localitate prahoveană, care este tranziția de la porecla „Lăzărică”, pe care a purtat-o când era fotbalist, spre un veritabil „Mister” al băncilor tehnice.

„De la Mircea Rednic am luat perversitatea, uneori, în meseria asta, e nevoie de ea”, spune tânărul tehnician care a preferat să își înceapă noua carieră din smocurile diviziei D, unde cuibarele găinilor țin loc de vestiare și, uneori, ești obligat să accepți realitățile dure ale eșalonului: „Nu toți au răbdarea de a-și aștepta jucătorii să își termine țigara, pentru a începe ședința tehnică.”

Totul într-un interviu sincer, structurat în mai multe părți, care mai cuprinde dezvăluiri despre conducătorii și antrenorii din fotbalul românesc, întâmplări neștiute și vernisaje cenușii învelite până azi sub pătura tăcerii mistuitoare. Pentru început…

Vali Lazăr a luat CSO Băicoi de la „județ” și acum e la un pas de Liga 2

Te găsim în ipostaza de antrenor la CSO Băicoi, formația care se luptă, cu șanse importante, pentru promovarea în liga secundă. Ești la echipă de un an și 10 luni. Spune-mi, sincer, după ce ai preluat-o din liga a patra, te așteptai să ajungi atât de repede în această ipostază?
Sincer, mă așteptam din liga a patra să promovăm, a fost obiectivul meu, dar în momentul când am promovat, ținând cont că am oprit toți jucătorii, mai puțin doi care au vrut să plece, și am adus juniori doar de la academii, care au mai evoluat doar în liga a patra, mi-am dorit un play-off sau primul loc în play-out. Având în vedere că avem o echipă omogenă, care până în etapa a cincea din play-off a fost 18 etape pe primul loc, de ce să nu vreau mai mult?!

Spune-mi, te rog, cum stai în caz de promovare: vor fi resurse pentru a putea evolua în liga secundă?
Le-am spus oamenilor de aici că, dacă își doresc asta, trebuie să vină cu un proiect concret și cu o finanțare în limita bunului simț pentru această categorie. Ce ține de ei, începând de la primar, președinte, manager, tot ce mi-au promis, începând de la liga a patra, s-au ținut de cuvânt. Nu avem vreo salarizare mare, dar condițiile sunt ok și jucătorii, mulțumiți. Acum rămâne de văzut cum ne duce jocul, pentru că din echipele astea patru cu poziții de baraj din seria 5 și seria 6, noi avem cea mai mică salarizare. Cât mă privește pe mine, fac pașii încet. Puteam să iau echipă de Liga 3 de la început, însă am mers la liga a patra, am vrut să trec prin greutăți. Am încercat să o iau în sus și sunt mulțumit de mine. Uite, unii antrenori, chiar mă gândeam la asta, nu acceptă nimic de la secund, de la antrenorul cu portarii, de la analist video, de la preparator fizic. Vor să facă ei tot. Eu sunt altfel și au fost momente când colaboratorii mei mi-au spus să fac într-un fel, m-am luat după ei, deși eu vedeam altfel lucrurile, însă au avut dreptate.

• CSO Băicoi se află pe locul 2 în Seria 6 din Liga 3, poziție care duce în baraj de promovare, la două puncte de liderul AFC Odorheiul Secuiesc și șapte de locul 3, SR Brașov

Mi-ai spus de oamenii care te sprijină, văd că sunt pe teren, la munca de jos…
Da, președintele clubului, managerul, iar băiatul care a venit acum a promovat din liga a șasea cu ei, jucătorul meu, mai mare cu un an decât mine. Este din Băicoi. Avem doar doi „riverani”. Toată lumea pune osul, suntem mai mult o familie, nu o echipă clasică, în care jucătorii vin să muncească. Antrenorul cu portarii e finul meu, un jucător este finul antrenorului secund, secunzii sunt, ambii, prietenii mei din copilărie. Mai avem fini cu nași, tot așa, mai mult o familie care a plecat la muncă de acum un an și zece luni. Și să știi că, atunci când am promovat, am decis să continuăm așa.

Mi-ai spus că ai și băieți care muncesc, iar nivelul, la liga a treia, este semiamator. Cum se pliază detaliul ăsta la o formație care poate promova în Liga 2?
În momentul de față, noi nu ne-am permis să facem mai mult de trei antrenamente (n.r. pe săptămână). Și îți spun de ce? Pentru că am patru-cinci jucători din București și șase-șapte jucători care merg la muncă. Nu-mi permit să le plătesc bani de transport pentru a face cinci antrenamente. Apoi, dacă aș face cinci antrenamente cu cei care muncesc, probabil nu vor mai fi funcționali la meci. Cred că am 26, 27 de jucători, un număr mare, dar când un jucător e în afara lotului, nu am văzut să se supere pe celălalt care joacă în locul lui. De fiecare dată le explic, pentru că așa e normal.

„La un meci ne-am schimbat în cuibarul găinilor”

Ce e cel mai greu, pentru un antrenor tânăr, în Liga 3?
Sincer? Nu e nimic dificil. O spun pentru că în liga a patra m-am lovit de prea multe lucruri legate de extra fotbal, condiții zero. La un meci ne-am schimbat în cuibarul găinilor, la dușuri nu aveam apă caldă, oamenii ne înjurau înainte să ajungem la stadion. O altă echipă, care se lupta cu noi la promovare, încerca să cumpere și firul de iarbă de la alte echipe… doar cu mine nu a reușit. Mi-a părut extraordinar de greu, se juca foarte agresiv, pe terenuri foarte mici. Autul, cornerul însemnau penalty-uri. La Liga 3 totul este profesionist, competiția este organizată de FRF, condiții mult mai bune, terenuri, arbitri, tot. Bine, eu nici nu sunt stilul de antrenor care ceartă arbitrul.

Ai avut antrenori cu performanță cât ai fost jucător: Ioan Andone, Mircea Rednic sunt unii dintre ei. Spune-mi de la cine ai notat cele mai multe secrete în carnețelul tău de tânăr tehnician?
De la Mircea Rednic, care este un antrenor foarte bun, cu performanțe. Exerciții de finalizare, de tranziție, care sunt foarte importante. Am început cu ele din liga a patra. Deși a fost greu ca jucătorii să le înțeleagă la nivelul ăla, cu timpul, cu lunile, ies foarte ușor și asta mă bucură. De la nea Ando am luat foarte mult din punct de vedere tactic. Dânsul lucra trasee de joc bine definite, care au ieșit meci de meci și în derby-uri. Sunt cinci trasee pe care eu le repet etapă de etapă și le repet chiar dacă devin monotone, însă dau goluri de fiecare dată.

Poți să te întâlnești, în barajul de promovare, cu Dan Alexa, fostul tău antrenor, care conduce formația din Tunari, posibil adversar pentru voi.
Așa e, a fost antrenorul meu la Reșița. Dacă o să terminăm pe locul doi, jucăm cu ei. Au alte pretenții, sunt o echipă organizată, fotbaliști cu experiență la Liga 1. În cazul meu am un singur fotbalist care a prins câteva meciuri, dar ca junior. Ei au condiții foarte bune, salarizare de liga secundă, terenuri de antrenament. Dar când sunt meciuri decisive, cred că aspectele astea contează mai puțin. Și mizez pe dorința jucătorilor mei să se afirme. Se poate întâmpla orice.

Văd că te menții din punct de vedere fizic și te întreb dacă ai tentația să te bagi la joc din postura de antrenor-jucător?
Nu! Anul trecut i-am ajutat, am fost titular în cinci sau șase meciuri, iar în rest am mai intrat de pe bancă, în momentul în care nu era rezultatul pe care mi-l doream. Dar, după ce am promovat, le-am spus că nu o să mai intru.

„La viața mea am mai păcălit antrenamentele, nu vreau să mă păcălească și fotbaliștii pe mine”

De ce, crezi că nu faci față?
Nu, nu… Fac față! Pentru că eu la viața mea am cam păcălit unele antrenamente fizice. Și atât timp cât eu m-aș băga cu ei să fac tot ce fac și ei, nu i-aș vedea dacă mă păcălesc. Nu, nu, când vreau să văd ceva. Mai intru, dar doar la unele exerciții.

În vestiar, la Dinamo, erai unul dintre băieții care te ocupai și de caterincă. Îți mai permiți și din punct de vedere al antrenorului același stil?
Să știi că liga a patra și liga a treia se pliază foarte bine cu caterinca, e o caterincă pozitivă. Într-un an și zece luni nu a venit un jucător alături de care am glumit sau am băut o bere să-mi reproșeze ceva. Au fost nemulțumiți că nu au jucat un meci, dar am discutat cu ei și le-am spus ce am crezut eu. Caterinca există. Jucătorii au probleme cu familia, cu locul de muncă, din punct de vedere financiar… Și să știi că, uneori, am decis să schimb antrenamentul. Și decât să le dau niște lucruri forțate, ceea ce îmi doream eu pentru sesiunea aia, am preferat să fac cu ei lucruri de plăcere prin care poți să le schimbi starea de spirit.

„Vitaminizare cu bere, cola și țigari”

Mi-ai spus că ai notat exerciții de la Mircea Rednic, dânsul avea un obicei, mai premia jucătorii. Ai apelat și tu la o astfel de strategie?
Da! La liga a patra am dat 4.000 de lei, la un derby, banii au fost la căpitanul echipei. Și cred că la liga a treia au fost trei sau patru prime, ceva „extra”. La Liga 4 am făcut foarte multe chestii. Nu aveam echipamente, nu avem mingi, vitaminizare… Vitaminizare? Mai mult berea, cola și țigara! Dar sunt oameni care mă ajută, persoane din oraș de aici cărora, pur și simplu, le-a plăcut fotbalul. Am venit și au zis că vor să ajute. Cum? Au plătit o factură, o deplasare, se fac lucrurile astea pentru că încă nu avem bugetul unei echipe de play-off.

Știu că în vestiar, când erai jucător, ai fost „lider sindical”. Ce se întâmplă dacă un jucător vine la tine și te înfruntă?
Îți dau cuvântul meu că mi-aș dori să fiu în ipostaza în care să pot să-i spun adevărul, exact așa cum stau lucrurile. Nu să vină jucătorul neplătit de cinci luni și jumătate și eu, ca antrenor, să-i spun: „știi… mergi la conducere!”. Un jucător nu poate să ajungă la conducere atât de ușor. Eu, la Dinamo, pentru că eram mai energic și luam cuvântul, am avut de pierdut și am fost dat afară după trei luni și jumătate.

Spune-mi care este genul tău de antrenor? Poți să-mi dai exemple și din străinătate, și din România.
Să știi că sunt antrenori care au părți bune și care au părți mai puțin bune. Perversitate, „îmbârligătorii”, dă într-un jucător ca să ajungă la altul. Nu știu dacă am un model, așa… Am îmbinat.

Fă-mi un portret, te rog, de la fiecare…
Din România, nea Ando cu părțile bune, care era un om sufletist, îți spunea în față și lucrurile bune, și pe cele rele. De la nea Mircea Rednic am luat niște chestii, psihologie inversă și perversitate, care în unele momente trebuie folosite. În Qatar am avut un antrenor un an de zile, cel mai selecționat jucător din naționala Qatar-ului, de la el aș lua atmosfera, antrenamentele, plus că era și foarte apropiat de jucători. Uite, de la Daniel Isăilă, care făcea niște antrenamente extraordinare și mi-au plăcut foarte mult. Cât am fost cu dânsul la Sportul a fost ceva senzațional. De-aia are și niște rezultate și stă de niște ani în Emiratele Arabe Unite.

La meciuri ce preferi, costumul sau treningul?
În șort, în tricou și trening am fost doar la liga a patra. La liga a treia am stat elegant. Cred că în momentul în care intri în vestiar trebuie să apari cumva, nu știu dacă la nivelul ăsta e necesar să îmi iau costum pe mine și pantofiori, dar de la liga a doua e nevoie să faci un pas. Fiecare e cu stilul lui, dar nu mă văd în trening. Poate, dacă m-aș îngrășa, aș alerga mai mult decât jucătorii. Dar zic că asta nu se poate întâmpla, am un metabolism destul de bun, de 14 ani am aceeași greutate. Chiar am slăbit trei kilograme după ce m-am lăsat de fotbal. Fac sport, joc la două echipe de minifotbal, sunt selecționat la naționala de minifotbal, mă mai bag la antrenamente. Dar ăsta e stilul meu, așa am fost tot timpul.

Tu ai luat-o de jos și vreau să-mi spui ce părere ai despre antrenorii care au sărit peste etape, au început direct din prima ligă după ce au încheiat cariera de jucător?
Conjunctura! Unii au avut șansa asta. Au fost care s-au menținut, alții au căzut spre liga a doua și chiar nu mai antrenează. Eu cred că am făcut un pas bun, dacă eu sunt liniștit și mulțumit de mine pentru că am luat-o așa, atunci ăsta mi-e drumul. Sunt antrenori care, probabil, nu or să aibă răbdare să o ia de la liga a patra, să își aștepte jucătorii la ședință până își termină țigara, poate nu sunt de acord că beau cola.

Sfaturi dure pentru fiul fotbalist care a fost deja ofertat, la 7 ani, să joace pentru Qatar! 

Băiatul tău joacă fotbal, ce sfaturi o să-i dai în cariera lui?
Momentan nu prea pot să o fac, e mic. Dar singurul lucru pe care aș putea să i-l spun ar fi să nu susțină dreptatea așa cum am făcut-o eu, de fiecare dată. Chiar dacă am scos-o la iveală de fiecare dată.

De ce spui asta? Sună ciudat…
Pentru că în România trebuie să fii cumva „șarpe” ca să îți meargă bine. Să își vadă interesul, iar dacă iubește fotbalul și vrea să facă ceva, să fie mai temperat. E un sacrificiu ăsta, dar pot să-ți dau nenumărate exemple! „Liderii de sindicat” au fost scoși afară de fiecare dată, nu au căzut niciodată în picioare. Așa e în România!

„Fotbalistul e un sclav în România”

Vrei să spui că fotbalistul e un sclav în România?
Cu siguranță, cu siguranță! Nu vezi, am vorbit azi cu un jucător din liga a treia, îmi doresc să-l aduc la mine, clubul la care joacă este în insolvență, nu și-a luat niciun ban… dacă vrea să se antreneze bine, dacă nu, treaba lui! Și nu poate să-i dea în judecată decât în civil, asta înseamnă un proces de un an și șapte luni. Ce să facă? Să-i dea în judecată acum și să devină liber peste un an și jumătate? El, în momentul de față, e sclav, sclav pe plantație! Și asta suntem. Vedem și în jurul nostru echipe în insolvență, în concordat, am aflat, la aproape 36 de ani, că există concordat financiar.

Știu că, la un moment dat, ai vrut să pleci în America, fratele tău este stabilit acolo…
S-a întâmplat înainte să ajung la Sportul, dar nu am luat viza. Fratele meu este plecat din 2005, este cetățean american, mi-a zis că am două soluții: ori să mă țin de fotbal, ori să mă duc în America și s-o luăm de la zero, cum a luat-o și el.

Ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi luat viza atunci?
Plecam! Eram acolo, era „închisă”. Eu cu fratele meu suntem născuți în aceeași zi, la diferență de șase ani. Eram plecat, eram cu nevastă-mea în perioada aia. Mă bate la cap și acum să mă duc acolo, să facem o academie, că se câștigă foarte bine. I-am zis să mai mă lase puțin, nu mă grăbesc (n.r. râde).

Spune-mi, în legătură cu fiul tău, pentru că am ieșit din întrebare: mi-ai răspuns ce ar trebui să nu facă din ce ai făcut tu, dar invers?
La fel o să-ți spun: să învețe din greșelile mele! Mi-aș dori să fie profesionist, nu ca mine. Eu am mâncat ce am vrut, nu mă interesa dacă pierdeam o noapte, două, trei. El are plecare de profesionist și, dacă ar avea cum să plece din țară, să o facă! Acum avem posibilitatea să-l ducem în Qatar și să rămână pentru naționala Qatarului, dar este prea mic. Clar, mi-aș dori să nu rămână în România. Sunt interese prea mari la nivel de copii și juniori. E dur, dar asta e realitate. La 10, 12, 14 ani, am vorbit și cu soția mea și chiar și ea este deschisă la orice schimbare pentru el, îmi doresc ca fiul meu să plece afară.

Îmi aduc aminte de o declarație în care spuneai că, după ce te retragi din fotbal, te vezi în Qatar cu familia, cu cei mici la școală acolo, că ți-a plăcut foarte mult cât timp ai jucat în zona aceea. Azi suntem la Băicoi…
Eu i-am spus soției mele când aveam 30, 31 de ani, când eram în Qatar, că nu-mi doresc să mai joc decât un an sau doi, indiferent de nivel. Și i-am mai transmis că o să mă fac antrenor, pentru că am început școala în 2021. Am vrut să încerc la seniori, să văd dacă fac față. Dacă nu făceam față, în fiecare șase luni, un an, mă ducea, în Qatar să mă blochez la copii și juniori. Copiii mei își doresc să facă școală acolo, soția mea vrea să trăiască acolo… Eu unul nu mă văd la nivel de copii și juniori astăzi. Am realizat ceva într-un an și zece luni aici (n.r. la CSO Băicoi). Dar dacă o să cred că nu sunt pliabil pe sistemul românesc, pe ce se întâmplă la noi, probabil o să plec. În plus, doream ca băiatul meu să facă minimum un an de școală la noi în România, să învețe și să scrie, fiind clasa zero. O să plec doar dacă nu reușesc aici. Până voi lua licența A, cel puțin încă un an, o să rămân în țară.

• 134 de meciuri a strâns Vali Lazăr în primul eșalon al fotbalului românesc pentru echipe precum: Dinamo, Sportul Studențesc sau Concordia Chiajna, înscriind 22 de goluri
• 32 de meciuri și 6 goluri a reușit Lazăr în Liga 2

Urmărește în clipul de mai jos reportajul VIDEO de la Băicoi cu Vali Lazăr: