„Culea-Pană-Simion, apărare de beton”

Sport la Dunăre continuă povestea celor mai reprezentativi
jucători ai echipei de pe malul Borcei. Astăzi, citim povestea unui
cuplu: Culea, Pană, Simion care a format o echipă puternică între
anii 1963 – 1978.

Cu cine ați dori să începem prezentarea? Am putea începe cu Mitică
Pană, pentru că a fost „căpitan de echipă”. Am putea începe cu Ion
Simion, pentru că a fost președinte de club, sau cu Timică, jucător
care nu a fost nici „căpitan” nici „președinte”. Dar indiferent cu
care am începe, nu putem să-i scotem din sloganul cu care
suporterii i-au iubit: „Culea-Pană-Simion – apărare de beton”.
Culea a promovat după 24 de ani cu Celuloza în B

Eftimie (Timică) Culea s-a născut la 25 noiembrie 1946 în Călărași.
A început să joace fotbal în 1961, la echipa de juniori a clubului
Energia, iar din ediția de campionat 1963/1964 va trece la celuloza
Călărași unde, va lucra cu antrenorii Ștefan Mățaru, prof. Ion
Merlan și cu regretatul prof. Gornea. Printre coechipieri se aflau:
Victor, Mustață, Arghiriadis, D-tru Farin, Buzanschi, Nuțu
(Găbărie), Vasile Pis și alții. În perioada stagiului militar, a
jucat fotbal la Victoria Vânju Mare. (Balșoi Vînj, cum glumim noi),
echipă aflată în divizia C. După armată a revenit la Călărași, la
Celuloza. Cu Celuloza a ratat o promovare în divizia C, după
barajul jucat tur-retur cu echipa Stuful Tulcea. La finalul ediției
1967-1968, Celuloza termină pe locul 1 în seria est a campionatului
regional și promovează în divizia C, odată cu Unirea Mânăstirea și
Aurora Urziceni. La finalul campionatului 1972/1973, câștigând
detașat seria a V-a a diviziei C, Celuloza Călărași se număra
printre componentele diviziei B, o revenire după 24 de ani.

În ediția de campionat 1972-1973, Celuloza a marcat 49 de goluri,
autorii lor fiind: Mihai Costea – 15 goluri, Gheorghe Alexandru
(Sandu) – 11 goluri, Dumitru Pană – 6 goluri, Tudor I – 6 goluri,
Ion Cioc – 4 goluri, Vasile Enache – 4 goluri, Eftimie Culea – 2
goluri, Ion Deacu – 1 gol. Timică a jucat la Celuloza, în divizia
B, până la terminarea campionatului 1975/1976 și la împlinirea
vârstei de 30 de ani s-a retras lăsând loc numai amintirilor:
„Culea-Pană-Simion – apărare de beton”. După ce s-a retras din
fotbal, a lucrat ca revizor contabil.

„Drept
recompensă, ne-au dus în Bulgaria, în excursie după ce am
promovat”

Dumitru (Mitică) Pană, s-a născut le 28 martie 1946 în comuna
Dorobanțu, Călărași. A început să joace fotbal în echipa
„Semănătoarea”, din localitatea natală. A plecat, apoi, la școala
de petrol-chimie de la Bușteni, unde a jucat fotbal în campionatul
regional și apoi, foarte puțin la Carpați Sinaia, pe atunci în
divizia B. La terminarea școlii, a revenit acasă, iar fotbal a
jucat la Unirea Mânăstirea, unde jucau: Oprea, Cocuța, Lili,
Cojocaru, frații Ratcu …, iar antrenor era Vasile Cociotă. A plecat
militar și a jucat fotbal la „Meteorul Roșu” Oradea, în campionatul
regional. A revenit din armată la Celuloza Călărași în 1968, unde
l-a avut antrenor pe Joga Stere și a jucat cu: : Sfetcu, Timică,
Culea, Tătăranu, Voca, Calău, Iancu …

A urmat o perioadă în care a jucat la Ș. N. Oltenița, echipă care
tocmai promovase în divizia B, unde antrenori erau Vasile Copil și
Gigi Staicu, iar în echipă jucau: Florea, Alex. Ratcu, Gheorghe,
Laurențiu.

A fost transferat la Celuloza, pe atunci în divizia C, echipă cu
care a promovat în divizia B și „drept recompensă, ne-au dus în
Bulgaria, în excursie”, își amintește Mitică. „Atunci a venit și
Simion din armată și am format, împreună cu Timică, celebra linie
de apărare Culea-Pană-Simion care a rămas în amintirea iubitorilor
fotbalului”. „După plecarea lui Timică și apoi a lui Simion, am
continuat să joc până în 1978, iar după ce echipa a rerogradat din
B, m-am lăsat. Eram căpitan de echipă și, pe atunci
jucau:Postelnicu, Robu, Onofrei, Tudor, Catană, Filimon, Pitiș,
Sandu, Mușat, Mastu, Păpurică, C. Dan, Nicolae, George Ștefan,
Enache, I. Dumitru, Victor Neagu”. După retragerea din fotbal, a
fost funcționar la Baza de Cereale Călărași.

Nea Simi
din ’64 mai joacă fotbal și acum

Ion Simion (Simi) s-a născut la 25 noiembrie 1946 la Călărași, în
cartierul Mircea Vodă, acolo unde istoria fotbalului călărășean
amintește de … „Săgeata” era echipa celor care locuiau pe malul
Iezerului, iar căpitanul echipei era Fane Corcodel. El era singurul
care avea bocanci de fotbal, cu crampoane. Dar toți, și de la
„Smeul” și de la „Săgeata”, dăduseră bani și cumpăraseră o cupă pe
care au numi-o Cupa Volna (Minuș, Strătescu, Smeul) au „contribuit”
cu jumătate din bani. Era fiu de negustor. A început fotbalul, ca
junior, la Energia Călărași în 1964, iar din 1965, când Energia
devine „Celuloza”, intră „pe mâna” antrenorului Joga Stere. A făcut
armata la Turnu Severin, perioadă în care a jucat la echipa locală,
Drobeta. A revenit la Celuloza Călărași în primăvara anului 1968,
unde a jucat până în anul 1975. După ce s-a retras din fotbal, a
lucrat la I.T.A., Vinalcool și C.S.C. În anul 1985, când Dunărea va
fi patronată de C.S.C. (Președinte de onoare al clubului „Oțelul”
va fi directorul general al Întreprinderii de Antreprize de
Construcții Montaj Siderurgic Călărași, ing. Nicolae Bârcă), este
numit vicepreședinte executiv al clubului „Oțelul”. Șeful secției
de fotbal a fost Ion Stoica. Antrenorul echipei, după plecarea lui
Vladimir Marica, va fi prof. Dumitru Antonescu, iar Dunărea juca în
divizia B. La finalul campionatului, va retrograda în divizia C. În
anul 1986/1987, șeful secției de fotbal va fi ing. V. Olteanu,
Simion păstrându-i funcția la clubul „mamă – Oțelul”, iar echipa de
fotbal se va numi Oțelul Călărași. Anul urmotor, se revine la
denumirea de „Dunărea” și, la finalul ediției 1987/1988, echipa va
promova în divizia B. Ion Simion va lucra în această funcție până
în primăvara anului 1989, după celebrul meci Dunărea Călărași cu
F.C.M. Caracal 2 – 1 (0 – 3 stabilit la „masa verde”). Era o
victorie cu care se evita retrogradarea. Meciul a fost pierdut ca
urmare a folosirii jucătorului C. Ștefan care se afla în stare de
suspendare. Dintr-o eroare de evidență, dar și din neatenție, din
proastă organizare, delegații de echipă schimbându-se des, C.
Ștefan a primit avertisment la meciul cu Electroputere Craiova și i
s-a comunicat să nu joace meciul cu Metalul Mangalia. Și nu a
jucat. A jucat cu Chimia Râmnicu Vălcea și a fost din nou
avertizat. Cu acest avertisment, C. Ștefan realiza, de fapt,
cumulul de avertismente și nu trebuia să joace cu F.C.M. Caracal.
Dar a jucat, echipa a căștigat meciul, dar l-a … pierdut la „masa
verde”. Din acest moment, orice speranță pentru salvarea de la
retrogradare se spulberaseră. Măsurile luate de C.S.M. „Oțelul” au
fost (astea apar în presă): – Ion Simion, vicepreședintele C.S.M.
Oțelul, cel care, practic, conducea echipa de fotbal, a fost
înlăturat din funcție; Traian Ivănescu, antrenor principal și
Mircea Banu au fost înlăturați de la conducerea tehnică a echipei;
jucătorii Georgel Mușat și Marian Florea au fost suspendați, de
club, câte două etape; jucătorii Nelu Farin și Constantin Ștefan au
primit, din partea clubului, avertisment. Ion Simion nu s- a „rupt”
de fotbal, de clubul Dunărea. Mai ales după ieșirea la pensie, a
lucrat cu grupe de copii și juniori și a mai jucat fotbal în mai
multe întâlniri de old’s – boy, alături de foștii lui colegi.

Sursa: sportcalarasean.ro