Final trist de sezon pentru utiști

UTA continuă să plătească pentru eșecurile cu Târgu Mureș și
Universitatea Cluj-Napoca, eșecuri care i-au pus capac,
transformând-o într-o echipă ștearsă, vulnerabilă, incapabilă. Nici
până la decisivele jocuri ale sezonului n-a arătat trupa arădeană
mare lucru, dar măcar a reușit ca prin determinare, disponibilitate
fizică, o bună organizare de la mijloc în jos, o oarecare doză de
șansă și un Batin eficient, nu figurant ca și acum, să rămână în
joc și să rezolve favorabil partide aflate mai mereu pe muchie de
cuțit.

După ce-a ratat cele mai importante partide ale campionatului,
UTA a devenit o echipă de pluton, fără nerv, limitată
tehnico-tactic și incapabilă să se concentreze. A demonstrat-o cu
FC Argeș și-a continuat să o facă sâmbătă, la Otopeni, unde
impresia generală a fost tristă – arădenii au vrut fără să poată,
plătind printr-o înfrângere pentru un joc lent, pentru
incapacitatea de-a pune presiune și de-a determina adversarul să
greșească și printr-o uluitoare slăbiciune generală a defensivei,
care altădată strălucea și care acum a devenit una de hârtie.

Ionuț Popa a încercat ceva nou, un 4-2-3-1 care a intrat în modă
de-o vreme, dar care n-a adus nimic bun echipei. Arădenii au făcut
totuși o primă repriză pozitivă, în care ar fi putut să înscrie în
două rânduri, dar au primit un gol din nimic chiar înainte de
pauză, ceea ce-a făcut ca echipa să-și piardă și bruma de
încredere. A urmat o repriză secundă plictisitoare, destul de
seacă, cu un joc fragmentat, care a adus gazdelor un gol identic cu
primul, tot pe fondul unor disfuncționalități majore ale apărării,
și UTA-ei un nou gol inutil reușit de Pecarov.

Articol scris de Sebastian
Șiclovan